TIZANĂ, tizane, s. f. 1. (Rar) Băutură obținută dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale. 2. (Înv.) Șampanie cu tărie alcoolică slabă. – Din fr. tisane, lat. tisana.

tizană sf [At: KRETZULESCU, M. 63/3 / S și: tisa~ / Pl: ~ne / E: fr tisane] 1 (Frr) Băutură obținută prin infuzarea unor plante medicinale sau a unor cereale, folosită în regimul anumitor boli febrile, după operații etc. 2 (Înv) Șampanie slab alcoolizată.

TIZANĂ, tizane, s. f. 1. Băutură obținută dintr-o infuzie de plante medicinale sau de cereale. 2. (Înv.) Șampanie cu tărie alcoolică slabă. – Din fr. tisane, lat. tisana.

TIZANĂ, tizane, s. f. 1. Băutură obținută dintr-o infuzie de plante medicinale. V. ceai. 2. (Învechit) Șampanie cu tărie alcoolică slabă. Luăm cîte-o tizană?... Mersi... nu pot bea șampanie; îmi face arsuri. CARAGIALE, M. 234.

TIZANĂ s.f. Ceai sau infuzie de plante medicinale. [< fr. tisane, lat. tisana].

TIZANĂ s. f. infuzie de plante medicinale. (< fr. tisane, lat. tisana)

TIZANĂ ~e f. Ceai (sau infuzie) de plante medicinale folosit(ă) ca mijloc de tratament. /<fr. tisane

tizană f. băutură din apă în care se fierbe o substanță farmaceutică (plantă, rădăcină, frunze, flori).

tizană s. f., g.-d. art. tizanei; pl. tizane

tizană (rar) s. f., g.-d. art. tizanei; pl. tizane

tizană s. f., g.-d. art. tizanei; pl. tizane

tizană

tizană, -nei gen. a.