4 definiții pentru titluire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
titluire sf [At: CANTEMIR, HR. 889 / V: (îvr) ~tuli~ / Pl: ~ri / E: titlui] (Îvr) Intitulare.
titlui [At: CANTEMIR, HR. 131 / V: (înv) ~tuia, ~tuli / Pzi: ~esc / E: titlu] (Înv) vt A da (cuiva) un titlu (3) Si: a intitula. 2 vr A purta un titlu (3) Si: a se numi, a se intitula.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
titulire sf vz titluire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TITLUI vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: titluire
titluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
titulire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.