17 definiții pentru tină

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TI s. f. (Reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina.

TI s. f. (Reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina.

ti sf [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 469/28 / Pl: (îvr) ~ni, (reg) ~nuri / E: vsl тина] 1 (Trs; Mol) Noroi1. 2 (Reg; îe) A scoate pe cineva din ~ A ajuta pe cineva să iasă din starea de mizerie. 3 (Înv; fig) Ticăloșie (3). 4 (Reg) Pământ. 5 (Reg) Lut. 6 (Îrg) Jeg. 7 (Reg; îlav) Nici cât ~ sub o unghie Foarte puțin. 8 (Reg; îal) Deloc. 9 (Reg; îe) Și-ar mânca (și) ~na de sub unghie Se spune despre un om foarte zgârcit. 10 (Reg) Pastă de culoare neagră.

TI s. f. (Regional) 1. Noroi. Aștepta în întuneric și tină, ca după o ploaie. SADOVEANU, M. C. 53. În capătul din dreapta al șanțului, în tină, Stă singur la o parte un om care suspină. ALECSANDRI, P. A. 213. Că mi-i fața ca huma Și inima ca tina. ȘEZ. I 213. Dă, bade, tot prin grădină, Că nu-i găsi neam de tină, Ci tot iarbă înverzită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 406. ◊ Fig. Căci flamura cea roșă, cu umbra-i de dreptate, Sfințește-a ta viață de tină și păcate. EMINESCU, O. I 63. Ai ridicat un om din tina ticăloșiei. BOLINTINEANU, O. 401. 2. Pămînt. Minuni plăpînde plămădim din tină. BENIUC, V. 7. Spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntr-însul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină. EMINESCU. O. I 56. 3. (Învechit) Murdărie, necurățenie. Să va șterge mai întîi tina după piept și din obraz. PISCUPESCU, O. 303.

TI f. pop. 1) Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea pământ. 3) fig. Mediu nesănătos, care contribuie la degradarea personalității. 4) fig. Faptă sau vorbă nedemnă; murdărie. [G.-D. tinei] /<sl. tina

tínă f. fără pl. (vsl. rus. tina, noroĭ, bg. tinĕa; turc. ar. tin, noroĭ). Rar azĭ. Noroĭ. – În Olt. tinál, n., pl. urĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ti (reg.) s. f., g.-d. art. tinei

ti (reg.) s. f., g.-d. art. tinei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TI s. v. argilă, clisă, humă, jeg, lut, mâl, mocirlă, murdărie, nămol, necurățenie, noroi, pământ.

ti s. v. ARGILĂ. CLISĂ. HUMĂ. JEG. LUT. MÎL. MOCIRLĂ. MURDĂRIE. NĂMOL. NECURĂȚENIE. NOROI. PĂMÎNT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tină (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans.Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tină, s.f. – (reg.) 1. Noroi: „La a me inimă-i t’ină / Cum i vara la fântână” (Calendar, 1980: 57). 2. Pământ, lut, glod. – Din sl. tina „noroi” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX).

tină, s.f. – Noroi; pământ, lut, glod: „La a me inimă-i t’ină / Cum i vara la fântână” (Calendar 1980: 57). – Sl. tina.

Intrare: tină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ti
  • tina
plural
genitiv-dativ singular
  • tine
  • tinei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tisubstantiv feminin

  • 1. regional Noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: noroi
    • format_quote Aștepta în întuneric și tină, ca după o ploaie. SADOVEANU, M. C. 53. DLRLC
    • format_quote În capătul din dreapta al șanțului, în tină, Stă singur la o parte un om care suspină. ALECSANDRI, P. A. 213. DLRLC
    • format_quote Că mi-i fața ca huma Și inima ca tina. ȘEZ. I 213. DLRLC
    • format_quote Dă, bade, tot prin grădină, Că nu-i găsi neam de tină, Ci tot iarbă înverzită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 406. DLRLC
    • format_quote figurat Căci flamura cea roșă, cu umbra-i de dreptate, Sfințește-a ta viață de tină și păcate. EMINESCU, O. I 63. DLRLC
    • format_quote figurat Ai ridicat un om din tina ticăloșiei. BOLINTINEANU, O. 401. DLRLC
    • 1.1. Lut, pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Minuni plăpînde plămădim din tină. BENIUC, V. 7. DLRLC
      • format_quote Spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntr-însul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină. EMINESCU. O. I 56. DLRLC
  • 2. învechit Murdărie, necurățenie. DLRLC
    • format_quote Să va șterge mai întîi tina după piept și din obraz. PISCUPESCU, O. 303. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.