48 de definiții pentru tigvă
din care- explicative (35)
- morfologice (5)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIGVĂ, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, țeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ◊ Expr. Cap de tigvă = om prost. [Var.: (reg.) tivgă s. f.] – Din bg., sb. tikva.
tigvă sf [At: NECULCE, L. 387 / V: (reg) tibgă, ticvă, tidvă, tifdă, ~gbă, tihoacă, tioacă, tioagă, titvă, tiubgă, tiucă, tiugă, tiușă, tiuvgă, tivă, tivdă (Pl: ~duri), tivgâ, tugă / Pl: ~ve, (reg) -vi / E: bg, ucr тигва, srb tikva] 1 Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare, din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructul de diferite forme (de obicei bombat), verde și zemos, care la maturitate devine gălbui și cu pereții tari, lemnoși Si: (reg) bostănei, cătrună, ciugai., curcubetă, heber, lupoaie, pere-curcubete, sămânțar, sărăboi, tărăni, tâlv (2), trăgace (14), trăgulă (4), triov, troacă (21) (Lagenaria siceraria). 2 (Bot; reg) Dovleac (Cucurbita maxima). 3 (Bot; reg) Bostan (Cucurbita pepo). 4 (Reg; îe) A sta ca tiuga peste gard A fi nehotărât. 5 (Reg; îae) A fi gata de ducă. 6 (Olt; îe) A fi alb ca floarea de tiugă A fi alb ca zăpada. 7-9 (Prc) Fructul (comestibil) al tigvei (1-3), utilizat uneori ca ornament. 10 (Pfm; îs) Cap de ~ sau ~ goală (ori seacă) Om prost. 11 (Reg; îe) A nu avea cap, ci ~ A fî prost. 12 (Pex) Vas făcut din fructul uscat și golit de miez al tigvei (1-3), care servește ca pâlnie de tras băutura din butoi, ca recipient în care se păstrează și se transportă diferite alimente, ca plută la pescuit etc. 13 (Pex) Conținutul unei tigve (12). 14 (Reg; îe) Și-a găsit hârbul capacul, -va dopul și lelea bărbatul Se zice când se asociază două persoane care au aceleași defecte. 15 (Reg; îe) A umbla cu tiuga cu minciuni A fi mincinos, intrigant. 16 (Reg; îe) S-a umplut ~va Se zice despre două persoane care nu mai sunt în relații bune. 17 (Mol;șîs poamă tidvă sau tivdă ori strugure de tiugă) Varietate de struguri de culoare albă, cu boabele mari, cărnoase și cu coaja groasă, dispuse rar pe ciorchine Si: (reg) tigveană, tigveasă, tigvoasă (2). 18 (Bot; reg; îc) Tidvă-de-pământ Mutătoare (Bryonia alba). 19 (Bot; reg; îc) Tidvă-de-apă Nufăr-alb (Nymphaea alba). 20 (Bot; reg; îc) ~-de-tină Pepene-verde (Citrullus vulgaris). 21 (Și, îrg; îs ~va capului) Craniu (de om sau de animal). 22 (Pfm; pex; irn) Cap1 (1). 23 (Mol; dep; îf tioagă) Minte. 24 (Reg; șîs tidva dopului) Calota pălăriei. 25 (Reg; șîs tiugă de vârf) Capul1 ascuțit al oului. 26 (Reg; șîs tiugă de cotor) Capul1 rotunjit al oului. 27 (Reg; urmat de determinări) Vârf de deal sau de munte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIGVĂ, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, țeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ◊ Expr. Cap de tigvă = om prost. [Var.: (reg.) tivgă s. f.] – Din bg., scr. tikva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TIGVĂ, tigve, s. f. (Și în forma tidvă) 1. Craniu, țeastă; (depreciativ) cap, p. ext. ins, individ. Făcu două cercuri în aer, mici cît scobitura ochilor într-o tigvă de om. DUMITRIU, N. 158. Măria-sa împăratul, stăpîn al tidvelor omenirii, le-a poruncit în trei rînduri. SADOVEANU, D. P. 9. Deasupra tărăbilor de scînduri spînzurau... miei cu tidvele rînjind. C. PETRESCU, Î. II 159. 2. Plantă erbacee agățătoare sau tîrîtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe de forme variate, și, la maturitate, de culoare gălbuie (Lagenaria vulgaris); fructul acestei plante. Din tigvă amară în zadar iei sămînță. ◊ Expr. Cap de tigvă = cap prost; om prost. Taci, cap de tigvă, grăi Tămădueanu. DELAVRANCEA, S. 224. 3. Vas făcut din fructul uscat al tigvei (2). Are Dănilă baciul tigve de jintiță pe care le ține la răcoare în fundul hrubei, sub deal. SADOVEANU, O. L. 36. Tigva nu merge de multe ori la apă, că or se sparge, or crapă. PANN, P. V. I 51. – Variante: tidvă, titvă, tiugă (MAT. FOLK. 1565), tivgă (GÎRLEANU, L. 30, ISPIRESCU, L. 357) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIGVĂ ~e f. pop. 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; scăfârlie. 2) pop. Cap al omului. ◊ Cap de ~ om mărginit. 3) Plantă erbacee agățătoare cu tulpina culcată, cu frunze dințate și cu fructe gălbui, bombate la capăt și alungite spre coadă; tătarcă. 4) Vas făcut din fructul uscat și scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tătarcă. /<bulg., sb. tikva
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tigvă f. V. tidvă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tígvă, V. tivdă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIVGĂ s. f. v. tigvă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIVGĂ s. f. v. tigvă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TIVGĂ s. f. v. tigvă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tibgă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticvă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tidvă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tifdă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tigbă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tihoacă1 sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tioacă1 sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tioagă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
titvă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiubgă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiucă2 sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiugă1 sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiușă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tiuvgă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tivă1 sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tivdă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tivgă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tugă sf vz tigvă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIDVĂ s. f. v. tigvă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TITVĂ s. f. v. tigvă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIUGĂ s. f. v. tigvă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tidvă f. 1. plantă originară din țările tropicale, al cării fruct verde și cărnos devine la maturitate gălbuiu și lemnos (Cucurbita lagenaria); 2. curcubetă uscată și golită de păstrat apă; 3. fam. cap: furtuna e în tidva-ți, Ciubăr! AL. [Și tigvă = serb. TIKVA, de unde (prin asimilațiune) tidvă și (prin metateză) tivgă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tivgă f. 1. tidvă; 2. urcior dintr’o tivgă golită: tivga nu merge de multe ori la apă; 3. fam. căpățână: de și ești diavol, dar ți’e tivga goală PANN. [V. tidvă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tidvă, V. tivdă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tĭúgă f., pl. ĭ (var. din tivgă). Olt. Munt. Tivgă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tívdă (Mold.) f., pl. e, tívgă (Munt.), pl. ĭ, și tígvă (Olt.), pl. e (bg. sîrb. tikva, rus. týkva, d. vsl. tyky, tivdă; ung. tök. Un fel de dovleac care are forma uneĭ gărăfĭ și în care, cînd e uscat, țăraniĭ țin sare, lapte ș. a. (lagenaria vulgaris). Vreju acestuĭ dovleac. Craniŭ, hîrcă: o tivdă păgînească (Al.). – În Olt. la munte tigvă, la cîmp tĭugă. În Munt. tĭugă se zice maĭ mult celeĭ cilindrice, care se întrebuințează ca tragă, și care se numește în Olt. tilv. Pe aĭurea și tidvă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tívgă, V. tivdă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tigvă s. f., g.-d. art. tigvei; pl. tigve
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tigvă s. f., g.-d. art. tigvei; pl. tigve
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tigvă s. f., g.-d. art. tigvei; pl. tigve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tigvă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tidvă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TIGVĂ s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuță, tâlv, (reg.) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânțar, sărăboi, troacă. 2. (BOT.; Lagenaria vulgaris) (reg.) curcubetă. 3. tâlv, (Olt.) troacă. (Ține apă în ~.) 4. v. craniu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TIGVĂ s. v. cap, creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tigvă s. v. CAP. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIGVĂ s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuță, tîlv, (reg.) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămînțar, sărăboi, troacă. 2. (BOT.; Lagenaria vulgaris) (reg.) curcubetă. 3. tîlv, (Olt.) troacă. (Ține apă în ~.) 4. (ANAT.) căpățînă, craniu, hîrcă, scăfîrlie, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățînă. (~ a unui mort deshumat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIGVĂ DE TINĂ s v. pepene.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tigvă de tină s. v. PEPENE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tigvă (-ve), s. f. – Dovleac, bostan (Lagenaria vulgaris). – 2. Vas făcut dintr-un bostan gol. – 3. Bidon, ploscă. – 4. Cap, devlă. – 5. Hîrcă, craniu. – Var. tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. Sl. tyky „tigvă” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin; Iordan, BL, VIII, 123; Petrovici, Dacor., X, 35), cf. sl. tykvi, bg., sb. tikva, pol. tykwa, rus. tykva (Vasmer, III, 160). Tigvă și tivgă circulă în principal în Munt., tidvă și tidvá în Mold., tiugă în Olt. De la această ultimă var. ar putea fi un dublet teucă (var. teică), s. f. (vas de lemn, ciutură; albie, canal; canal mic la moara de făină), insuficient explicat de Tiktin (de la tei), de Diculescu, Elementele, 468 (din gr. τεῦχος „instrument, covată”) și de Scriban (din tc. tekne); cf. teaucă, s. f. (cotei; vorbăreț), explicabil semantic plecînd de la zgomotul produs de apa morii sau mai precis de titirezul ei. Nu este clară legătura cu treucă, var. de la teucă?
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LAGENARIA Ser., TIDVĂ, fam. Curcubitaceae. Gen cu o singură specie originară din părțile tropicale ale Africii și Asiei. Plantă erbacee, anuală, pubescentă,. agățătoare sau tîrîtoare: Lagenaria siceraria (Mol.) Standley (syn. L. vulgaris Ser.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori (5 petale libere, acute, stil cu 3 stigmate bilobate, 3 stamine, caliciul campanulat sau, infundibuliform cu 5 sepale lanceolate îndepărtate) monoice, mari, albe, singulare, în axa frunzelor, cu pedunculi lungi. Frunze alterne, aproape întregi sau sinuat-dentate, cordiforme la bază și rotunde la vîrf. Pețiolul este însoțit de 2 glandule. Cîrceii opuși frunzelor sînt ramificați. Fructul, lung de cca 0,95 na, piriform, cu gît subțire și lung, cu coajă lemnoasă, galbenă, albicioasă, la început, pubescent, fragil, mai tîrziu glabru. Semințe (pînă la 2 cm lungime) albe, invers-ovate, triunghiulare sau oblonge, cu vîrf rotunjit său retezat.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tigvă, tigvesubstantiv feminin
-
- Făcu două cercuri în aer, mici cît scobitura ochilor într-o tigvă de om. DUMITRIU, N. 158. DLRLC
- Măria-sa împăratul, stăpîn al tidvelor omenirii, le-a poruncit în trei rînduri. SADOVEANU, D. P. 9. DLRLC
- Deasupra tărăbilor de scînduri spînzurau... miei cu tidvele rînjind. C. PETRESCU, Î. II 159. DLRLC
- 1.1. Cap al omului. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: cap
-
- 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui (Lagenaria vulgaris). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- 2.1. Fructul acestei plante. DEX '09 DLRLC
- Din tigvă amară în zadar iei sămânță. DEX '09 DLRLC
-
-
-
- Are Dănilă baciul tigve de jintiță pe care le ține la răcoare în fundul hrubei, sub deal. SADOVEANU, O. L. 36. DLRLC
- Tigva nu merge de multe ori la apă, că or se sparge, or crapă. PANN, P. V. I 51. DLRLC
- Cap de tigvă = om prost. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Taci, cap de tigvă, grăi Tămădueanu. DELAVRANCEA, S. 224. DLRLC
-
-
etimologie:
- tikva DEX '09 DEX '98 NODEX