28 de definiții pentru tigvă tivgă tidvă titvă tiugă tivdă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIGVĂ, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, țeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ◊ Expr. Cap de tigvă = om prost. [Var.: (reg.) tívgă s. f.] – Din bg., sb. tikva.

TÍGVĂ, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, țeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ◊ Expr. Cap de tigvă = om prost. [Var.: (reg.) tívgă s. f.] – Din bg., scr. tikva.

TÍGVĂ, tigve, s. f. (Și în forma tidvă) 1. Craniu, țeastă; (depreciativ) cap, p. ext. ins, individ. Făcu două cercuri în aer, mici cît scobitura ochilor într-o tigvă de om. DUMITRIU, N. 158. Măria-sa împăratul, stăpîn al tidvelor omenirii, le-a poruncit în trei rînduri. SADOVEANU, D. P. 9. Deasupra tărăbilor de scînduri spînzurau... miei cu tidvele rînjind. C. PETRESCU, Î. II 159. 2. Plantă erbacee agățătoare sau tîrîtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe de forme variate, și, la maturitate, de culoare gălbuie (Lagenaria vulgaris); fructul acestei plante. Din tigvă amară în zadar iei sămînță.Expr. Cap de tigvă = cap prost; om prost. Taci, cap de tigvă, grăi Tămădueanu. DELAVRANCEA, S. 224. 3. Vas făcut din fructul uscat al tigvei (2). Are Dănilă baciul tigve de jintiță pe care le ține la răcoare în fundul hrubei, sub deal. SADOVEANU, O. L. 36. Tigva nu merge de multe ori la apă, că or se sparge, or crapă. PANN, P. V. I 51. – Variante: tídvă, títvă, tiúgă (MAT. FOLK. 1565), tívgă (GÎRLEANU, L. 30, ISPIRESCU, L. 357) s. f.

TÍGVĂ ~e f. pop. 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; scăfârlie. 2) pop. Cap al omului. ◊ Cap de ~ om mărginit. 3) Plantă erbacee agățătoare cu tulpina culcată, cu frunze dințate și cu fructe gălbui, bombate la capăt și alungite spre coadă; tătarcă. 4) Vas făcut din fructul uscat și scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tătarcă. /<bulg., sb. tikva

TÍVGĂ s. f. v. tigvă.

tidvă f. 1. plantă originară din țările tropicale, al cării fruct verde și cărnos devine la maturitate gălbuiu și lemnos (Cucurbita lagenaria); 2. curcubetă uscată și golită de păstrat apă; 3. fam. cap: furtuna e în tidva-ți, Ciubăr! AL. [Și tigvă = serb. TIKVA, de unde (prin asimilațiune) tidvă și (prin metateză) tivgă].

tivgă f. 1. tidvă; 2. urcior dintr’o tivgă golită: tivga nu merge de multe ori la apă; 3. fam. căpățână: de și ești diavol, dar ți’e tivga goală PANN. [V. tidvă].

tĭúgă f., pl. ĭ (var. din tivgă). Olt. Munt. Tivgă.

tívdă (Mold.) f., pl. e, tívgă (Munt.), pl. ĭ, și tígvă (Olt.), pl. e (bg. sîrb. tikva, rus. týkva, d. vsl. tyky, tivdă; ung. tök. Un fel de dovleac care are forma uneĭ gărăfĭ și în care, cînd e uscat, țăraniĭ țin sare, lapte ș. a. (lagenaria vulgaris). Vreju acestuĭ dovleac. Craniŭ, hîrcă: o tivdă păgînească (Al.). – În Olt. la munte tigvă, la cîmp tĭugă. În Munt. tĭugă se zice maĭ mult celeĭ cilindrice, care se întrebuințează ca tragă, și care se numește în Olt. tilv. Pe aĭurea și tidvă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tígvă s. f., g.-d. art. tígvei; pl. tígve

tígvă s. f., g.-d. art. tígvei; pl. tígve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÍGVĂ s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuță, tâlv, (reg.) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânțar, sărăboi, troacă. 2. (BOT.; Lagenaria vulgaris) (reg.) curcubetă. 3. tâlv, (Olt.) troacă. (Ține apă în ~.) 4. v. craniu.

TÍGVĂ s. v. cap, creastă, creștet, culme, pisc, vârf.

TIGVĂ s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuță, tîlv, (reg.) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămînțar, sărăboi, troacă. 2. (BOT.; Lagenaria vulgaris) (reg.) curcubetă. 3. tîlv, (Olt.) troacă. (Ține apă în ~.) 4. (ANAT.) căpățînă, craniu, hîrcă, scăfîrlie, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățînă. (~ a unui mort deshumat.)

tigvă s. v. CAP. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF.

TIGVĂ DE TÍNĂ s v. pepene.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tígvă (-ve), s. f. – Dovleac, bostan (Lagenaria vulgaris). – 2. Vas făcut dintr-un bostan gol. – 3. Bidon, ploscă. – 4. Cap, devlă. – 5. Hîrcă, craniu. – Var. tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. Sl. tyky „tigvă” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin; Iordan, BL, VIII, 123; Petrovici, Dacor., X, 35), cf. sl. tykvi, bg., sb. tikva, pol. tykwa, rus. tykva (Vasmer, III, 160). Tigvă și tivgă circulă în principal în Munt., tidvă și tidvá în Mold., tiugă în Olt. De la această ultimă var. ar putea fi un dublet teucă (var. teică), s. f. (vas de lemn, ciutură; albie, canal; canal mic la moara de făină), insuficient explicat de Tiktin (de la tei), de Diculescu, Elementele, 468 (din gr. τεῦχος „instrument, covată”) și de Scriban (din tc. tekne); cf. teaucă, s. f. (cotei; vorbăreț), explicabil semantic plecînd de la zgomotul produs de apa morii sau mai precis de titirezul ei. Nu este clară legătura cu treucă, var. de la teucă?


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAGENARIA Ser., TIDVĂ, fam. Curcubitaceae. Gen cu o singură specie originară din părțile tropicale ale Africii și Asiei. Plantă erbacee, anuală, pubescentă,. agățătoare sau tîrîtoare: Lagenaria siceraria (Mol.) Standley (syn. L. vulgaris Ser.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori (5 petale libere, acute, stil cu 3 stigmate bilobate, 3 stamine, caliciul campanulat sau, infundibuliform cu 5 sepale lanceolate îndepărtate) monoice, mari, albe, singulare, în axa frunzelor, cu pedunculi lungi. Frunze alterne, aproape întregi sau sinuat-dentate, cordiforme la bază și rotunde la vîrf. Pețiolul este însoțit de 2 glandule. Cîrceii opuși frunzelor sînt ramificați. Fructul, lung de cca 0,95 na, piriform, cu gît subțire și lung, cu coajă lemnoasă, galbenă, albicioasă, la început, pubescent, fragil, mai tîrziu glabru. Semințe (pînă la 2 cm lungime) albe, invers-ovate, triunghiulare sau oblonge, cu vîrf rotunjit său retezat.

Intrare: tigvă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tigvă
  • tigva
plural
  • tigve
  • tigvele
genitiv-dativ singular
  • tigve
  • tigvei
plural
  • tigve
  • tigvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivgă
  • tivga
plural
  • tivgi
  • tivgile
genitiv-dativ singular
  • tivgi
  • tivgii
plural
  • tivgi
  • tivgilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tidvă
  • tidva
plural
  • tidve
  • tidvele
genitiv-dativ singular
  • tidve
  • tidvei
plural
  • tidve
  • tidvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titvă
  • titva
plural
  • titve
  • titvele
genitiv-dativ singular
  • titve
  • titvei
plural
  • titve
  • titvelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiu
  • tiuga
plural
  • tiugi
  • tiugile
genitiv-dativ singular
  • tiugi
  • tiugii
plural
  • tiugi
  • tiugilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tivdă
  • tivda
plural
  • tivde
  • tivdele
genitiv-dativ singular
  • tivde
  • tivdei
plural
  • tivde
  • tivdelor
vocativ singular
plural

tigvă gourda Lagenaria tivgă tidvă titvă tiugă tivdă

  • 1. popular Totalitate a oaselor capului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: craniu scăfârlie țeastă 3 exemple
    exemple
    • Făcu două cercuri în aer, mici cît scobitura ochilor într-o tigvă de om. DUMITRIU, N. 158.
      surse: DLRLC
    • Măria-sa împăratul, stăpîn al tidvelor omenirii, le-a poruncit în trei rînduri. SADOVEANU, D. P. 9.
      surse: DLRLC
    • Deasupra tărăbilor de scînduri spînzurau... miei cu tidvele rînjind. C. PETRESCU, Î. II 159.
      surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui (Lagenaria vulgaris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: tâlv tătarcă tătarcă
    • 2.1. prin restricție Fructul acestei plante.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Din tigvă amară în zadar iei sămânță.
        surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: tătarcă tătarcă 2 exemple
    exemple
    • Are Dănilă baciul tigve de jintiță pe care le ține la răcoare în fundul hrubei, sub deal. SADOVEANU, O. L. 36.
      surse: DLRLC
    • Tigva nu merge de multe ori la apă, că or se sparge, or crapă. PANN, P. V. I 51.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie Cap de tigvă = om prost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Taci, cap de tigvă, grăi Tămădueanu. DELAVRANCEA, S. 224.
        surse: DLRLC

etimologie: