15 definiții pentru ticăit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICĂÍT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit. 2. (Pop.) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. – V. ticăi2.

TICĂÍT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit. 2. (Pop.) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. – V. ticăi2.

ticăit2, ~ă [At: MOXA, 393/8 / Pl: ~iți, ~e / E: ticăi2] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) care lucrează încet și fără spor Si: (reg) mocăit, mocoșit, ticală (3). 3-4 smf, a (Persoană) care reacționează cu întârziere Si: bleg, (reg) ticală (4). 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) care nu este în stare să facă ceva Si: nevrednic, (îrg) ticălos (8-9). 7-8 smf, a Ticălos (1-2). 9 a (D. viață, modul de trai) Plin de supărări, de amărăciuni Si: amărât. 10 a (D. oameni și manifestările lor) Mizerabil. 11 a (D. oameni și manifestările lor) Care exprimă răutate, josnicie Si: (îrg) ticălos (13). 12 a Zgârcit.

TICĂÍT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. 1. Care lucrează încet (și fără spor); mocăit. Sculîndu-se, Mihu era mai ursuz decît totdeauna și se mișca ticăit și fără nici o treabă prin casă. SLAVICI, N. I 106. Am văzut destui bărbați mult mai ticăiți... decît cea mai bicisnică femeie. CREANGĂ, P. 141. 2. (Învechit și popular) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. Se puse pe gînduri și cugetă la această ticăită de lume. ISPIRESCU, U. 21. Să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă, cînd te vor vedea înfrînt și ticăit! ODOBESCU, S. I 67. Căutară să ajute pe ticăiții lor frați. BĂLCESCU, O. II 126. ◊ (Substantivat) Cum îmi prăpădiși floarea împărăției mele, ticăitule și becisnicule? ISPIRESCU, M. V. 31. Ticăita, vai de ea, Șade într-un vîrf de nuia, Nu se teme c-o cădea (Aluna). GOROVEI, C. 11.

TICĂIT adj. (Ban.) Mocăit, mocoșit. Tikĕit. AC, 374. Etimologie: ticăi. Vezi și ticală, ticăi.

ticăit n. mizer, nenorocit: ticăitul Domn BĂLC. această ticăită de lume Isp. [Participiu dintr’un verb ticăi, de origină necunoscută].

ticăít, -ă adj. Vechĭ. Azĭ vest. Nenorocit: se văĭcărea în sine ticăita de ștucă (VR. 1913, 7-8, 51). Păcătos. Est. Mocoșit, mocăit, încet și prost la lucru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ticăit1 (mocăit) adj. m., s. m., pl. ticăiți; adj. f., s. f. ticăi, pl. ticăite

ticăit1 (mocăit) adj. m., pl. ticăiți; f. ticăită, pl. ticăite

ticăít (mocăit) adj. m., pl. ticăíți; f. sg. ticăítă, pl. ticăíte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TICĂÍT adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

TICĂÍT adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

TICĂIT adj. mocăit, mocoșit, moșmondit, (Mold.) chițcăit. (Prea e ~!)

ticăit adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

ticăit adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

Intrare: ticăit (adj.)
ticăit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticăit
  • ticăitul
  • ticăitu‑
  • ticăi
  • ticăita
plural
  • ticăiți
  • ticăiții
  • ticăite
  • ticăitele
genitiv-dativ singular
  • ticăit
  • ticăitului
  • ticăite
  • ticăitei
plural
  • ticăiți
  • ticăiților
  • ticăite
  • ticăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ticăit, ticăiadjectiv

  • 1. Care lucrează încet, fără spor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Sculîndu-se, Mihu era mai ursuz decît totdeauna și se mișca ticăit și fără nici o treabă prin casă. SLAVICI, N. I 106. DLRLC
    • format_quote Am văzut destui bărbați mult mai ticăiți... decît cea mai bicisnică femeie. CREANGĂ, P. 141. DLRLC
  • 2. popular Abject, biet, infam, josnic, mizerabil, mișel, mârșav, necăjit, nedemn, nelegiuit, nemernic, nenorocit, netrebnic, nevoiaș, năpăstuit, sărac, sărman, ticălos. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se puse pe gînduri și cugetă la această ticăită de lume. ISPIRESCU, U. 21. DLRLC
    • format_quote Să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă, cînd te vor vedea înfrînt și ticăit! ODOBESCU, S. I 67. DLRLC
    • format_quote Căutară să ajute pe ticăiții lor frați. BĂLCESCU, O. II 126. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Cum îmi prăpădiși floarea împărăției mele, ticăitule și becisnicule? ISPIRESCU, M. V. 31. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Ticăita, vai de ea, Șade într-un vîrf de nuia, Nu se teme c-o cădea (Aluna). GOROVEI, C. 11. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.