11 definiții pentru ticăit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICĂÍT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit. 2. (Pop.) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. – V. ticăi2.

TICĂÍT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet, fără spor; mocăit. 2. (Pop.) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. – V. ticăi2.

TICĂÍT2, -Ă, ticăiți, -te, adj. 1. Care lucrează încet (și fără spor); mocăit. Sculîndu-se, Mihu era mai ursuz decît totdeauna și se mișca ticăit și fără nici o treabă prin casă. SLAVICI, N. I 106. Am văzut destui bărbați mult mai ticăiți... decît cea mai bicisnică femeie. CREANGĂ, P. 141. 2. (Învechit și popular) Nenorocit, necăjit; sărman, năpăstuit. Se puse pe gînduri și cugetă la această ticăită de lume. ISPIRESCU, U. 21. Să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă, cînd te vor vedea înfrînt și ticăit! ODOBESCU, S. I 67. Căutară să ajute pe ticăiții lor frați. BĂLCESCU, O. II 126. ◊ (Substantivat) Cum îmi prăpădiși floarea împărăției mele, ticăitule și becisnicule? ISPIRESCU, M. V. 31. Ticăita, vai de ea, Șade într-un vîrf de nuia, Nu se teme c-o cădea (Aluna). GOROVEI, C. 11.

ticăít, -ă adj. Vechĭ. Azĭ vest. Nenorocit: se văĭcărea în sine ticăita de ștucă (VR. 1913, 7-8, 51). Păcătos. Est. Mocoșit, mocăit, încet și prost la lucru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ticăít1 (mocăit) adj. m., pl. ticăíți; f. ticăítă, pl. ticăíte

ticăít (mocăit) adj. m., pl. ticăíți; f. sg. ticăítă, pl. ticăíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TICĂÍT adj. v. mocăit.

TICĂÍT adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

TICĂÍT adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

TICĂIT adj. mocăit, mocoșit, moșmondit, (Mold.) chițcăit. (Prea e ~!)

ticăit adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

ticăit adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

Intrare: ticăit (adj.)
ticăit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticăit
  • ticăitul
  • ticăitu‑
  • ticăi
  • ticăita
plural
  • ticăiți
  • ticăiții
  • ticăite
  • ticăitele
genitiv-dativ singular
  • ticăit
  • ticăitului
  • ticăite
  • ticăitei
plural
  • ticăiți
  • ticăiților
  • ticăite
  • ticăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ticăit (adj.)

etimologie:

  • ticăi (1.)
    surse: DEX '09