opțiuni
  • info

12 definiții pentru ticăloși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICĂLOȘI, ticăloșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.

TICĂLOȘI, ticăloșesc, vb. IV. Refl. și tranz. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. – Din ticălos.

ticăloși [At: ANTIM, P. 31 / Pzi: ~șesc / E: ticălos] 1-2 vtr (Îrg) A face să ajungă (sau a ajunge) într-o stare materială vrednică de milă Si: a (se) nenoroci, a sărăci. 3 vr (Îrg; d. limbă, neam etc.) A se degrada (12). 4 vr (înv) A se umili. 5 vt (Îvr) A deplânge (2). 6 vr (Îvr) A se văita. 7 vr (Reg) A pierde din puteri (din cauza bătrâneții) Si: a slăbi, a se șubrezi. 8 vr (Reg; fig) A pierde din dârzenie. 9-10 vtr A face să devină (sau a deveni) josnic Si: a decădea, (îvr) a (se) netrebnici.

TICĂLOȘI, ticăloșesc, vb. IV. Refl. 1. A decădea, a deveni un netrebnic. Acu s-au ticăloșit și boierii și domnul. SADOVEANU, O. I 42. ◊ Tranz. fact. Eu nu cred că omul e un animal ticălos. Cred că burghezia l-a ticăloșit. BARANGA, I. 194. În satele pe care le-au părăsit, zăceau frații lor în întuneric. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. VI 462. 2. (Astăzi rar) A cădea în mizerie, a ajunge într-o stare nenorocită, vrednică de plîns; a se nenoroci. Să n-ajung... Să pierz vrun ochi ori vro mînă și să mă ticăloșesc. PANN, la TDRG. 3. (Învechit) A-și exprima compătimirea pentru sine însuși; a se plînge. (Cu pronunțare regională) Adeseori se ticăloșaște pe sîneși cum că abia își cîștigă pînea. GORJAN, H. II 4.

A TICĂLOȘI ~esc tranz. A face să se ticăloșească. /Din ticălos

A SE TICĂLOȘI mă ~esc intranz. A deveni ticălos; a ajunge la degradare morală totală. /Din ticălos

ticăloșì v. a cădea în mizerie: sărac ticăloșit PANN.

ticăloșésc v. tr. Fac ticălos: beția l-a ticăloșit. V. refl. Te-aĭ ticăloșit!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ticăloși (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ticăloșesc, 3 sg. se ticăloșește, imperf. 1 sg. mă ticăloșeam; conj. prez. 1 sg. să mă ticăloșesc, 3 să se ticăloșească; imper. 2 sg. afirm. ticăloșește-te; ger. ticăloșindu-mă

ticăloși (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăloșesc, imperf. 3 sg. ticăloșea; conj. prez. 3 să ticăloșească

ticăloși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticăloșesc, imperf. 3 sg. ticăloșea; conj. prez. 3 sg. și pl. ticăloșească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TICĂLOȘI vb. v. debilita, distruge, nenoroci, prăpădi, slăbănogi, slăbi, șubrezi.

ticăloși vb. v. DEBILITA. DISTRUGE. NENOROCI. PRĂPĂDI. SLĂBĂNOGI. SLĂBI. ȘUBREZI.

Intrare: ticăloși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticăloși
  • ticăloșire
  • ticăloșit
  • ticăloșitu‑
  • ticăloșind
  • ticăloșindu‑
 singular plural
  • ticăloșește
  • ticăloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticăloșesc
 (să)
  • ticăloșesc
  • ticăloșeam
  • ticăloșii
  • ticăloșisem
a II-a (tu)
  • ticăloșești
 (să)
  • ticăloșești
  • ticăloșeai
  • ticăloșiși
  • ticăloșiseși
a III-a (el, ea)
  • ticăloșește
 (să)
  • ticăloșească
  • ticăloșea
  • ticăloși
  • ticăloșise
plural I (noi)
  • ticăloșim
 (să)
  • ticăloșim
  • ticăloșeam
  • ticăloșirăm
  • ticăloșiserăm
  • ticăloșisem
a II-a (voi)
  • ticăloșiți
 (să)
  • ticăloșiți
  • ticăloșeați
  • ticăloșirăți
  • ticăloșiserăți
  • ticăloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticăloșesc
 (să)
  • ticăloșească
  • ticăloșeau
  • ticăloșiră
  • ticăloșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ticăloși, ticăloșescverb

  • 1. A decădea sau a face să decadă din punct de vedere moral sau material. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: decădea
    • format_quote Acu s-au ticăloșit și boierii și domnul. SADOVEANU, O. I 42. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Eu nu cred că omul e un animal ticălos. Cred că burghezia l-a ticăloșit. BARANGA, I. 194. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv În satele pe care le-au părăsit, zăceau frații lor în întuneric. Îi istoveau bolile, îi ticăloșea neștiința. SADOVEANU, O. VI 462. DLRLC
  • 2. rar A cădea în mizerie, a ajunge într-o stare nenorocită, vrednică de plâns; a se nenoroci. DLRLC
    sinonime: nenoroci
    • format_quote Să n-ajung... Să pierz vrun ochi ori vro mînă și să mă ticăloșesc. PANN, la TDRG. DLRLC
  • 3. învechit A-și exprima compătimirea pentru sine însuși; a se plânge. DLRLC
    sinonime: plânge
    • format_quote cu pronunțare regională Adeseori se ticăloșaște pe sîneși cum că abia își cîștigă pînea. GORJAN, H. II 4. DLRLC
etimologie:
  • ticălos DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.