10 definiții pentru terț (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m., s. n. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. n. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo.
terț, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 229 / V: (rar) ~iu sm / Pl: ~i, ~e / E: lat tertius] 1-2 smf a (Persoană) care nu ia parte la încheierea unui act juridic sau la un litigiu nici direct, nici prin reprezentare, și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3 a Al treilea (3). 4 sm (Log; îs) ~ul exclus Principiu fundamental al gândirii, conform căruia dintre două enunțuri contradictorii unul este adevărat, celălalt fals, o a treia posibilitate fiind exclusă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de iacobpompilia
- acțiuni
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj. Care vine în rîndul al treilea; al treilea. Terță persoană. ♦ (Substantivat, m.; Jur.) Persoană sau persoane care nu figurează ca parte în acte sau în convenții, dar care pot avea drepturi sau obligații izvorîte din astfel de acte.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rînd; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorîte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decît adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERȚ, -Ă I. adj. care vine în al treilea rând; al treilea. ♦ malarie (sau febră) ~ă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. II. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. III. s. n. (log.) ŭl exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. (< lat. tertius, it. terzo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TERȚ1 ~ă (~i, ~e) Care vine pe locul trei într-o ierarhie; al treilea. O ~ă persoană. /<lat. tertius, it. terzo
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
terț1 adj. m., pl. terți; f. terță, pl. terțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
terț1 adj. m., pl. terți; f. terță, pl. terțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
terț (al treilea) adj. m., (jur.) s. m., pl. terți; f. sg. terță, pl. terțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
terț, terțăadjectiv
- 1. Care vine în rândul al treilea; al treilea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Terță persoană. DLRLC
- 1.1. Malarie (sau febră) terță = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. MDN '00
-
etimologie:
- tertius DEX '09 DEX '98 DN
- terzo DEX '09 DEX '98 DN