5 definiții pentru temniță (pl. -i)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

temniță sf [At: PSALT. HUR. 120713 / V: (îrg) ~mi~, tevn~, timi~, tim~ / Pl: ~țe, (îrg) ~ți / E: slv темница] 1 (Îrg) Închisoare. 2 (îrg) Pedeapsă cu închisoarea. 3 (Jur; iuz) ~ grea Pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever Si: recluziune. 4 (Mol; îf tevniță) Pivniță.

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica.

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. Palatul este păzit ca o temniță. NEGRUZZI, S. III 473. În temniță m-ai băgat, Ț-ai croit mare păcat. HODOȘ, P. P. 136. Fie-i moara rîșniță Și hodina-n temniță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 282. ◊ (Metaforic) O temniță adîncă îmi e locuința. ALEXANDRESCU, M. 39. ◊ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă care se aplică pentru crime și care se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta. – Pl. și: temniți (EMINESCU, O. I 151, ALECSANDRI, T. 261).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÉMNIȚĂ s. 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, pușcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

TEMNIȚĂ s. (JUR.) 1. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, (înv. și pop.) popreală, (pop.) prinsoare, robie, (reg.) cremenal, (Transilv., Maram. și Bucov.) ariște, (prin Transilv.) căliscă, (Transilv.) pițigoaică, (prin Olt.) prinzare, (prin Maram.) robșag, (înv.) pază, tumurluc, (franțuzism înv.) prizon, (fam.) beci, gherlă, (fam. fig.) dubă, hîrdău, răcoare, (reg. fig.) umbră, (arg.) gros, pîrnaie, țuhaus, zdup. (Cît a stat la ~ ?) 2. închisoare, ocnă, pușcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

Intrare: temniță (pl. -i)
temniță (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temniță
  • temnița
plural
  • temniți
  • temnițile
genitiv-dativ singular
  • temniți
  • temniții
plural
  • temniți
  • temniților
vocativ singular
plural