12 definiții pentru tegument (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjoară și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum.

TEGUMÉNT, tegumente, s. n. 1. Țesut care constituie învelișul corpului la om și la animale. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș al semințelor plantelor, care dă culoarea și aspectul exterior al seminței. – Din fr. tégument, lat. tegumentum.

TEGUMÉNT, tegumente, s. n. Învelișul corpului la om și la animale (v. piele); învelișul seminței plantelor. Tegumentul gros protejează părțile delicate ale seminței. BOTANICA 12.

TEGUMÉNT s.n. 1. Înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (Bot.) Membrană care înconjură și protejează un organ. ♦ Înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. [Pl. -te, -turi. / < fr. tégument, cf. lat. tegumentum].

TEGUMÉNT s. n. 1. înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (bot.) membrană care înconjură și protejează un organ; înveliș protector al embrionului și al seminței plantelor. (< fr. tégument, lat. tegumentum)

TEGUMÉNT ~e n. 1) anat. Înveliș exterior al corpului, format dintr-un ansamblu de țesuturi. 2) bot. Membrană protectoare a seminței și a embrionului plantelor. /<fr. tégument, lat. tegumentum

tegument n. înveliș (mai ales de grăunțe).

*tegumént n., pl. e (lat. tegumentum, d. tégere, a acoperi). Anat. Învăliș (ca: pelea, păru, penele, solziĭ). Bot. Învălișu grăunțelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tegumént s. n., pl. teguménte

tegumént s. n., pl. teguménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEGUMÉNT s. (BOT.) coajă. (~ul unei semințe.)

TEGUMENT s. (BOT.) coajă. (~ unei semințe.)

Intrare: tegument (pl. -e)
tegument (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tegument
  • tegumentul
  • tegumentu‑
plural
  • tegumente
  • tegumentele
genitiv-dativ singular
  • tegument
  • tegumentului
plural
  • tegumente
  • tegumentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)