17 definiții pentru talmeș-balmeș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TALMEȘ-BALMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec.

TALMEȘ-BALMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec.

talmeș-balmeș sn [At: CONTEMPORANUL, V1, 27 / V: ha~-~, halumiș-balumiș, ~moș-~moș, ~muș-balmuș / Pl: ~uri / E: ns cf balmoș] (Fam) 1 Amestec din care nu se mai poate alege nimic. 2 Si: chiseliță, terci1 (12). 2 (Îe) A face ~ (pe cineva) A bate zdravăn. 3 (Pex) Învălmășeală. 4 (Reg) Balmoș (1).

TALMEȘ-BALMEȘ s. n. Amestec din care nu se mai înțelege nimic; terci, chiseliță. Apa din ceaun fierbea așa de tare, că peștele se făcuse talmeș-balmeș. CONTEMPORANUL, VII 27. ◊ Fig. (Glumeț) Trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală, și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24.

talmeș-balmeș n. 1. mâncare ciobănească din smântână, făină, ouă, unt și zahăr; 2. fig. amestecătură, confuziune. [V. balmuș; primul element e obscur). ║ adv. într’un mod confuz.

tálmeș-bálmeș adv. (d. balmoș, ĭar talmeș acomodat după acesta). Claĭe peste grămadă, în dezordine. S. n., pl. e. Amestecătură. – În Vc. halmeș-balmeș (rev. I. Crg. 8, 156). V. huștĭulĭuc.

talmoș-balmoș sn vz talmeș-balmeș

talmuș-balmuș sn vz talmeș-balmeș

BALAMIȘ-BALMUȘ sbst. Mold. 1 🍽BALMUȘ: ai fost și tu cînd ai fost, pe cînd te hrăneai cu ~ de la cumătra (ALECS.) 2 fig. pop. = TALMEȘ-BALMEȘ: pretind să intre și aste două slove printre cele latinești, ca să facă din biata noastră limbă un ~ (ODOB.) [👉 BALMUȘ].

TALMEȘ: ~-balmeș n. fam. Adunătură întâmplătoare de ființe sau lucruri diferite; amestecătură. /Orig. nec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

talmeș-balmeș (fam.) s. n., art. talmeș-balmeșul

talmeș-balmeș (fam.) s. n., art. talmeș-balmeșul

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TALMEȘ-BALMEȘ s. v. amestecătură, dezordine, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.

talmeș-balmeș s. v. AMESTECĂTURĂ. DEZORDINE. ÎNCÎLCEALĂ. ÎNCÎLCIRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. NEORÎNDUIALĂ. RĂVĂȘEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

talmeș-balmeș s. n. sg. amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic

Intrare: talmeș-balmeș
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talmeș-balmeș
  • talmeș-balmeșul
  • talmeș-balmeșu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • talmeș-balmeș
  • talmeș-balmeșului
plural
vocativ singular
plural
talmoș-balmoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
talmuș-balmuș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

talmeș-balmeșsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.