18 definiții pentru tângui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.

TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.

tângui [At: (ante 1550) GCR I, 3/11 / V: (îvr) ~a (Pzi: -iez) / Pzi: ~esc, tângui / E: vsl тѫговати] 1 vr A-și exprima prin cuvinte nemulțumirea, suferința, durerea etc. Si: a se lamenta, a se văicări, (îvp) a se ofta, (îrg) a olălăi, a se olecăi. 2 vr (Fig) A scoate sunete triste, plângătoare, asemănătoare unui vaiet. 3 vr (Înv) A se plânge cuiva cu scopul de a i se face dreptate Si: a reclama. 4 vt (Îvp) A deplânge pe cineva Si: a compătimi, a jeli. 5 vt (Reg) A boci1 (1).

A SE TÂNGUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși durerea, neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se plânge; a se căina; a se jelui. 2) A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a se văicări; a se lamenta; a se văieta. 3) fig. A scoate sunete jalnice; a plânge; a suspina. Vântul se ~iește. /<sl. tongovati

A TÂNGUÍ ~iésc tranz. (persoane) A jeli adânc; a compătimi; a deplânge; a căina. ◊ De tânguit de plâns. /<sl. tongovati

tânguì v. a jeli: după ce mai plânse și se tângui o toană ISP. [Slav. TÕGA, jale].

TÎNGUÍ, tînguiesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A vorbi plîngîndu-se, jelindu-se, văicărindu-se. Plînse mai departe, liniștit, tînguindu-se și clătinînd din cap. DUMITRIU, N. 137. Vezi cum ești, mă frate Neculăieș, se tîngui meșterul mîngîindu-și bărbuța. SADOVEANU, P. M. 135. A pornit cu ele, tînguind mai mult ca o femeie decît ca un călugăr. DELAVRANCEA, la CADE. Plîngea și se tînguia de-ți rupea inima. ISPIRESCU, U. 53. ◊ (Cu determinări în dativ, indicînd persoana căreia i se adresează plîngerea) Constandin stătea la o masă și moșul i se tînguia. DUMITRIU, N. 280. Așa se tîngui Iana fie-sei. DELAVRANCEA, H. T. 151. Femeia lui Ipate, cum îl vede, începe a i se tîngui și lui. CREANGĂ, P. 177. ◊ Fig. Pîrîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în vremuri mai senine. CERNA, P. 92. ◊ (Urmat de o completivă sau de un complement care indică motivul plîngerii) Se tînguia biata soacră-mea Agapia că haimanaua de copil îi fură toate cireșile și prunele. SADOVEANU, M. C. 16. Se tînguia de viața aceasta. id. O. VII 16. Petre se răcori tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dînsul. REBREANU, R. I 160. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plîngătoare, tînguioase. Multe nopți ale tale au fost tulburate în vis de stolul rîndunelelor care se tînguiau. PAS, Z. I 210. Pe urmă alte instrumente, bizare și triste, au început să se tînguie. C. PETRESCU, C. V. 167. Afară-i noapte neagră, vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane. IOSIF, P. 20. ◊ Tranz. A îngenuncheat în fața lespezii de piatră, începînd să se lovească cu fruntea în bucata de stîncă și să tînguiască o plîngere lungă și monotonă. C. PETRESCU, R. DR. 59. Clopotul unui canton tîngui trei bătăi întristate. id. S. 33. 2. Tranz. A deplînge, a compătimi, a jeli pe cineva. O tînguiau moașele din sat, că o măritase tatăl ei, unchiul Manole, încă nevîrstnică. SADOVEANU, M. C. 7. Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47. Oameni buni, mă tînguiți, Oameni buni, mă miluiți. ALECSANDRI, P. P. 386. ◊ Loc. adv. De tînguit = de regretat, de plîns. E de tînguit că între magnații Transilvaniei se află unul care să îndrăznească, prin machinațiile sale turburătoare, a ruina alianța și învoielile încheiate. BĂLCESCU, O. II 185. ♦ A boci. Căzută la pămînt, tînguia în bocet lung pe... fecior. MIRONESCU, S. A. 86. 3. Refl. A se plînge de cineva, a reclama. Părinții lui... întru mîhniciune se tîngui de dînsul. DRĂGHICI, R. 41. – Prez. ind. și: tî́ngui (STANCU, D. 256, C. PETRESCU, C. V. 167).

tînguĭésc (mă) v. refl. (vsl. tongovati, a fi îngrijorat; sîrb. tugovati, a se tîngui). Mă jălesc, mă lamentez, îmĭ exprim un adînc regret.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!tângui1 (a ~) (a jeli) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. tânguiesc/tângui, 3 sg. tânguiește/tânguie, imperf. 1 tânguiam; conj. prez. 1 sg. să tânguiesc/să tângui, 3 să tânguiască/să tânguie

!tângui2 (a se ~) (a se lamenta) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă tângui, 3 se tânguie, imperf. 1 sg. mă tânguiam; conj. prez. 1 sg. să mă tângui, 3 să se tânguie; imper. 2 sg. afirm. tânguie-te; ger. tânguindu-mă

tângui (a ~) (a jeli) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiesc/tângui, imperf. 3 sg. tânguia; conj. prez. să tânguiască/să tânguie

!tângui (a se ~) (a se lamenta) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se tânguiește/se tânguie, imperf. 3 sg. se tânguia; conj. prez. 3 să se tânguiască/să se tânguie

tânguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiésc, imperf. 3 sg. tânguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tânguiáscă

tîngui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tînguiesc, conj. tînguiască)

tânguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂNGUÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

TÂNGUÍ vb. 1. v. văita. 2. v. geme.

tîngui vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.

TÎNGUI vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se lamenta, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.)

Intrare: tângui
tângui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tângui
  • tânguire
  • tânguit
  • tânguitu‑
  • tânguind
  • tânguindu‑
singular plural
  • tânguiește
  • tânguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tânguiesc
(să)
  • tânguiesc
  • tânguiam
  • tânguii
  • tânguisem
a II-a (tu)
  • tânguiești
(să)
  • tânguiești
  • tânguiai
  • tânguiși
  • tânguiseși
a III-a (el, ea)
  • tânguiește
(să)
  • tânguiască
  • tânguia
  • tângui
  • tânguise
plural I (noi)
  • tânguim
(să)
  • tânguim
  • tânguiam
  • tânguirăm
  • tânguiserăm
  • tânguisem
a II-a (voi)
  • tânguiți
(să)
  • tânguiți
  • tânguiați
  • tânguirăți
  • tânguiserăți
  • tânguiseți
a III-a (ei, ele)
  • tânguiesc
(să)
  • tânguiască
  • tânguiau
  • tângui
  • tânguiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tângui
  • tânguire
  • tânguit
  • tânguitu‑
  • tânguind
  • tânguindu‑
singular plural
  • tânguie
  • tânguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tângui
(să)
  • tângui
  • tânguiam
  • tânguii
  • tânguisem
a II-a (tu)
  • tângui
(să)
  • tângui
  • tânguiai
  • tânguiși
  • tânguiseși
a III-a (el, ea)
  • tânguie
(să)
  • tânguie
  • tânguia
  • tângui
  • tânguise
plural I (noi)
  • tânguim
(să)
  • tânguim
  • tânguiam
  • tânguirăm
  • tânguiserăm
  • tânguisem
a II-a (voi)
  • tânguiți
(să)
  • tânguiți
  • tânguiați
  • tânguirăți
  • tânguiserăți
  • tânguiseți
a III-a (ei, ele)
  • tânguie
(să)
  • tânguie
  • tânguiau
  • tângui
  • tânguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tângui, tânguiesc / tângui, tânguiverb

  • 1. reflexiv A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plînse mai departe, liniștit, tînguindu-se și clătinînd din cap. DUMITRIU, N. 137. DLRLC
    • format_quote Vezi cum ești, mă frate Neculăieș, se tîngui meșterul mîngîindu-și bărbuța. SADOVEANU, P. M. 135. DLRLC
    • format_quote A pornit cu ele, tînguind mai mult ca o femeie decît ca un călugăr. DELAVRANCEA, la CADE. DLRLC
    • format_quote Plîngea și se tînguia de-ți rupea inima. ISPIRESCU, U. 53. DLRLC
    • format_quote Constandin stătea la o masă și moșul i se tînguia. DUMITRIU, N. 280. DLRLC
    • format_quote Așa se tîngui Iana fie-sei. DELAVRANCEA, H. T. 151. DLRLC
    • format_quote Femeia lui Ipate, cum îl vede, începe a i se tîngui și lui. CREANGĂ, P. 177. DLRLC
    • format_quote figurat Pîrîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în vremuri mai senine. CERNA, P. 92. DLRLC
    • format_quote Se tînguia biata soacră-mea Agapia că haimanaua de copil îi fură toate cireșile și prunele. SADOVEANU, M. C. 16. DLRLC
    • format_quote Se tînguia de viața aceasta. SADOVEANU, O. VII 16. DLRLC
    • format_quote Petre se răcori tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dînsul. REBREANU, R. I 160. DLRLC
    • 1.1. figurat A scoate sunete jalnice, plângătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Multe nopți ale tale au fost tulburate în vis de stolul rîndunelelor care se tînguiau. PAS, Z. I 210. DLRLC
      • format_quote Pe urmă alte instrumente, bizare și triste, au început să se tînguie. C. PETRESCU, C. V. 167. DLRLC
      • format_quote Afară-i noapte neagră, vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane. IOSIF, P. 20. DLRLC
      • format_quote tranzitiv A îngenuncheat în fața lespezii de piatră, începînd să se lovească cu fruntea în bucata de stîncă și să tînguiască o plîngere lungă și monotonă. C. PETRESCU, R. DR. 59. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Clopotul unui canton tîngui trei bătăi întristate. C. PETRESCU, S. 33. DLRLC
  • 2. tranzitiv A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O tînguiau moașele din sat, că o măritase tatăl ei, unchiul Manole, încă nevîrstnică. SADOVEANU, M. C. 7. DLRLC
    • format_quote Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47. DLRLC
    • format_quote Oameni buni, mă tînguiți, Oameni buni, mă miluiți. ALECSANDRI, P. P. 386. DLRLC
    • 2.1. Boci. DLRLC
      sinonime: boci
      • format_quote Căzută la pămînt, tînguia în bocet lung pe... fecior. MIRONESCU, S. A. 86. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De tânguit = de regretat, de plâns. DLRLC
      • format_quote E de tînguit că între magnații Transilvaniei se află unul care să îndrăznească, prin machinațiile sale turburătoare, a ruina alianța și învoielile încheiate. BĂLCESCU, O. II 185. DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A se plânge de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Părinții lui... întru mîhniciune se tîngui de dînsul. DRĂGHICI, R. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.