5 definiții pentru tânăruț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tânăruț, ~ă [At: ȘINCAI, HR. I, 91/6 / V: (reg) ~ner~, tin~ / Pl: ~i / E: tânăr + -uț] (Reg; șhp) 1-2 smf Tinerel (1-2). 3-4 a Tinerel (3-4).

TÎNĂRÚȚ, -Ă, tînăruți, -e, adj. (Reg.) Tinerel. – Din tînăr + suf. -uț.

TÎNĂRÚȚ, -Ă, tînăruți, -e, adj. (Transilv.) Diminutiv al lui tînăr1, tinerel. Lumea toată de pre lume, Ne-a și pus urîte nume... Mie frunză de sălcuță Că-s copilă tînăruță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂNĂRÚȚ adj., s. v. tinerel.

Intrare: tânăruț
tânăruț adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânăruț
  • tânăruțul
  • tânăruțu‑
  • tânăruță
  • tânăruța
plural
  • tânăruți
  • tânăruții
  • tânăruțe
  • tânăruțele
genitiv-dativ singular
  • tânăruț
  • tânăruțului
  • tânăruțe
  • tânăruței
plural
  • tânăruți
  • tânăruților
  • tânăruțe
  • tânăruțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tânăruț, tânăruțăadjectiv

  • 1. regional Diminutiv al lui tânăr. DLRLC
    sinonime: tinerel
    • format_quote Lumea toată de pre lume, Ne-a și pus urîte nume... Mie frunză de sălcuță Că-s copilă tînăruță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66. DLRLC
etimologie:
  • tânăr + sufix -uț. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.