18 definiții pentru tălpig (pedală, talpă) tălpic tălpică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tălpig [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ic, tel~ snm, ~ică, ~ice, ~ă sf, telpici, tulpici ssp / Pl: ~ige, (reg) ~uri sn, ~igi sm / E: talpă + -ig] (Reg) 1 sn Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele Si: (reg) călcător, iapă, măiuț, piciorong, podnog, schimbător, scăndureauă, tălpău, tălpel, tălpete (3), tălpeț (3), tălpigei (1), tălpiș (1), tălpiță (3), tălpoi (12). 2 sn Pedala de la scăunoaie pe care dulgherul apasă cu piciorul pentru a fixa lemnul de cioplit. 3 sn Scobitură făcută în trunchiul2 (1) unui copac. 4 sn Instrument de lemn cu pedală, folosit la pescuit pentru a stârni peștii și a-i alunga spre plasă. 5 sn Fiecare dintre tălpile unei sănii Si: (reg) tălpiș (2), tălpoi (13). 6 sn Sanie formată dintr-un „molid îngemănat”, pe care se transportă mortul la cimitir. 7 sn Patină de lemn. 8 sn Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune în loc de picioare. 9 sn Grindă de lemn care se pune la temelia unor case. 10 sn Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină, pentru a împiedica pătrunderea lor în talpa galeriei. 11 sn (Teh) Suportul unui aparat. 12 sm Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă (49) de lemn cu o baretă de piele Si: (reg) tălpar (3). 13 sm Bucată de piele cu care se cârpesc opincile Si: (reg) potlog. 14 sf (Îf tălpigă) Fâșie de pânză cusută în partea de jos, la cioareci sau la indispensabili, care se fixează sub talpa piciorului. 15 sm Laba piciorului. 16 sm (Pex) Calapod pentru încălțăminte. 17 sm (îf tălpici) Șosete care acoperă laba piciorului.

TĂLPÍG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpíc s. m., s. n., tălpícă s. f.] – Talpă + suf. -ig.

TĂLPÍG, (1, 2) tălpige, s. n., (3, 4) tălpigi, s. m. 1. S. n. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele. 2. S. n. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare. ♦ Fiecare dintre tălpile unei sănii. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei. 3. S. m. Încălțăminte rudimentară alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele petrecută pe deasupra labei piciorului. 4. S. m. Șosetă foarte scurtă de damă care acoperă numai laba piciorului. [Var.: tălpíc s. m. și n., tălpícă s. f.] – Talpă + suf. -ig.

TĂLPÍG, (1, 2, 3) tălpige, s. n., (4) tălpigi, s. m. (Și în forma tălpic) 1. Fiecare din cele două pedale de la războiul de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele; iapă. De-ai ști călca pe tălpig Cum ști căta la voinic. MARIAN, S. 68. Mie-mi trebui țesătoare Fata ta-i scurtă-n picioare, Nu ajunge la tălpige De nu i-oi pune cîrlige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 435. 2. (Rar) Fiecare din cele două suporturi laterale curbate, cu care sînt prevăzute unele scaune care nu au picioare. Se legăna în scaunul ei pe tălpige. GALAN, Z. R. 180. ♦ Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stîlpii unei galerii de mină, pentru a împiedica pătrunderea lor în talpa galeriei. 3. Fiecare dintre tălpile unei sănii. Pe cînd îi lucra tălpicele, eunerăbdătorîl zoream. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 89. 4. Încălțăminte rudimentară, alcătuită dintr-o talpă de lemn și o baretă de piele, care se petrece pe deasupra labei piciorului. [Turcoaicele] s-au înălțat din tălpigii lor, lungindu-se în șalvarii de stambă roșie. SADOVEANU, O. L. 140. – Variante: tălpíc s. n., tălpícă (PAMFILE, I. C. 276) s. f.

TĂLPÍG2 ~ge n. 1) Fiecare dintre pedalele unui război de țesut cu ajutorul cărora se ridică și se coboară ițele. 2) Fiecare dintre tălpile unei sănii. /talpă + suf. ~ig

TĂLPÍC s. m., s. n. v. tălpig.

TĂLPÍCĂ s. f. v. tălpig.

TĂLPÍC s. m. și. n. v. tălpig.

tălpícă și -ígă f., pl. ĭ (dim. d. talpă). Pedală, pĭesă de apesat cu talpa la o mașină (de ex., la războĭu de țesut, la scăunoaĭe, la piano ș.a.). Skiŭ, lungă talpă de lemn p. patinat. V. potnog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tălpíg2 (pedală la războiul de țesut, talpă la sanie) s. n., pl. tălpíge

tălpíg (pedală la războiul de țesut, talpă la sanie) s. n., pl. tălpíge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂLPÍG s. v. năsălie, pedală, potlog, scâlcează.

TĂLPÍG s. 1. v. talpă. 2. iapă, schimbător, (reg.) călcător, măiuț, piciorog, potnog, scândurea, tălpău, tălpel, tălpete, tălpiș, tălpiță. (~ la războiul de țesut.) 3. pedală, (reg.) scândureană. (~ la războiul de țesut.)

TĂLPIG s. (TEHN.) 1. talpă, (rar) patină, (pop.) fălcea, (reg.) tălpeț, (Olt. și Munt.) plaz. (~ la sanie.) 2. iapă, schimbător, (reg.) călcător, măiuț, piciorog, potnog, scîndurea, tălpău, tălpel, tălpete, tălpiș, tălpiță. (~ la războiul de țesut.) 3. pedală, (reg.) scîndureană. (~ la războiul de țesut.)

tălpig s. v. NĂSĂLIE. PEDALĂ. POTLOG. SCÎLCEAZĂ.

tălpi s. v. CĂLCĂTOR. TALPĂ.

Intrare: tălpig (pedală, talpă)
tălpig1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălpig
  • tălpigul
  • tălpigu‑
plural
  • tălpige
  • tălpigele
genitiv-dativ singular
  • tălpig
  • tălpigului
plural
  • tălpige
  • tălpigelor
vocativ singular
plural
tălpic1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălpic
  • tălpicul
  • tălpicu‑
plural
  • tălpice
  • tălpicele
genitiv-dativ singular
  • tălpic
  • tălpicului
plural
  • tălpice
  • tălpicelor
vocativ singular
plural
tălpică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălpi
  • tălpica
plural
  • tălpici
  • tălpicile
genitiv-dativ singular
  • tălpici
  • tălpicii
plural
  • tălpici
  • tălpicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tălpig (pedală, talpă) tălpic tălpică

  • 1. Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut cu ajutorul cărora se schimbă ițele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: iapă 2 exemple
    exemple
    • De-ai ști călca pe tălpig Cum ști căta la voinic. MARIAN, S. 68.
      surse: DLRLC
    • Mie-mi trebui țesătoare Fata ta-i scurtă-n picioare, Nu ajunge la tălpige De nu i-oi pune cîrlige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 435.
      surse: DLRLC
  • 2. Fiecare dintre cele două suporturi laterale curbate cu care sunt prevăzute unele scaune fără picioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se legăna în scaunul ei pe tălpige. GALAN, Z. R. 180.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Fiecare dintre tălpile unei sănii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Pe cînd îi lucra tălpicele, eu – nerăbdător – îl zoream. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 89.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Bucată de lemn sau de piatră care se fixează sub stâlpii unei galerii de mină pentru a împiedica pătrunderea stâlpilor în talpa galeriei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Talpă + sufix -ig.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX