7 definiții pentru tăbărâre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăbărâre sf [At: LM / Pl: ~ri / E: tăbărî] 1 (Îvp) Așezare a taberei (1) Si: (îvp) tăbărât1 (1). 2 (Înv) Instalare a oastei sultanului pentru un timp în casele locuitorilor Si: (înv) tăbărât1 (2). 3 (Înv) Năvălire cu oaste împotriva unei țări Si: (înv) tăbărât1 (3). 4 Năpustire asupra cuiva (pentru a-l imobiliza, pentru a-l lovi etc.) Si: năpădire, tăbărât1 (4).

TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără.

TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva, a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. 3. (Înv.) A cădea de oboseală. Ticălosul măgar... au început supt sarcină a tăbărî. (ȚICHINDEAL). – Din tabără.

A TĂBĂRÎ́ tábăr intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se năpusti; a se repezi; a năpădi; a năvăli. ~ asupra mâncării.~ cu gura a se adresa cuiva cu o avalanșă de mustrări și de reproșuri. 2) înv. A se așeza cu tabăra pentru popas; a-și face tabără. ~ la marginea unui râu. /Din tabără


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăbărî́ vb., ind. prez. 1 sg. tábăr, 2 sg. táberi, 3 sg. tábără, imperf. 3 sg. tăbărá; conj. prez. 3 sg. și pl. tábere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂBĂRÎ vb. v. năpusti.

TĂBĂRÎ vb. v. cantona, obosi, osteni.

Intrare: tăbărâre
tăbărâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbărâre
  • tăbărârea
plural
  • tăbărâri
  • tăbărârile
genitiv-dativ singular
  • tăbărâri
  • tăbărârii
plural
  • tăbărâri
  • tăbărârilor
vocativ singular
plural