6 definiții pentru tăbuieț (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăbuieț [At: CIHAC II, 399 / V: (reg) ~bâi~, ~bineț sn, ~iață, ~băiață sf / Pl: ~e sn, ~i sm / E: rs тоболец] 1 sn (Mol; Buc) Săculeț (2). 2 sn (Mol; Buc) Traistă1 (1) de călătorie. 3 sn (Trs) Sac pentru cereale, cu o capacitate de 1-3 banițe. 4 sn (Trs) Față de pernă. 5 sm (Reg; fig; dep) Tăbultoc (3).

TĂBUIEȚ1, tăbuieți, s. m. Tăbultoc2. La crîșmuța cea de piatră Stau feciorii să se bată Pentr-un tăbuieț de fată; Stați, feciori, nu vă băteți, Că mai vine-un tăbuieț. ȘEZ. VIII 60. – Variantă: tăbăiață (SEVASTOS, N. 244) s. f.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăbuieț2 adj. m. (reg. și fam.) scurt și gros (ca un tăbuieț).

Intrare: tăbuieț (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețul
  • tăbuiețu‑
plural
  • tăbuieți
  • tăbuieții
genitiv-dativ singular
  • tăbuieț
  • tăbuiețului
plural
  • tăbuieți
  • tăbuieților
vocativ singular
  • tăbuiețule
  • tăbuiețe
plural
  • tăbuieților
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăiață
  • tăbăiața
plural
  • tăbăiețe
  • tăbăiețele
genitiv-dativ singular
  • tăbăiețe
  • tăbăieței
plural
  • tăbăiețe
  • tăbăiețelor
vocativ singular
  • tăbăiață
  • tăbăiațo
plural
  • tăbăiețelor
tăbuiață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbuieț, tăbuiețisubstantiv masculin

  • 1. Tăbâltoc. DLRLC
    sinonime: tăbâltoc
    • format_quote La crîșmuța cea de piatră Stau feciorii să se bată Pentr-un tăbuieț de fată; Stați, feciori, nu vă băteți, Că mai vine-un tăbuieț. ȘEZ. VIII 60. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.