6 definiții pentru tăbuieț (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tăbuieț [At: CIHAC II, 399 / V: (reg) ~bâi~, ~bineț sn, ~iață, ~băiață sf / Pl: ~e sn, ~i sm / E: rs тоболец] 1 sn (Mol; Buc) Săculeț (2). 2 sn (Mol; Buc) Traistă1 (1) de călătorie. 3 sn (Trs) Sac pentru cereale, cu o capacitate de 1-3 banițe. 4 sn (Trs) Față de pernă. 5 sm (Reg; fig; dep) Tăbultoc (3).
TĂBUIEȚ1, tăbuieți, s. m. Tăbultoc2. La crîșmuța cea de piatră Stau feciorii să se bată Pentr-un tăbuieț de fată; Stați, feciori, nu vă băteți, Că mai vine-un tăbuieț. ȘEZ. VIII 60. – Variantă: tăbăiață (SEVASTOS, N. 244) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tăbăiață sf vz tăbuieț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tăbuiață sf vz tăbuieț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TĂBĂIAȚĂ s. f. v. tăbuieț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tăbuieț2 adj. m. (reg. și fam.) scurt și gros (ca un tăbuieț).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F17) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
tăbuieț, tăbuiețisubstantiv masculin
- 1. Tăbâltoc. DLRLCsinonime: tăbâltoc
- La crîșmuța cea de piatră Stau feciorii să se bată Pentr-un tăbuieț de fată; Stați, feciori, nu vă băteți, Că mai vine-un tăbuieț. ȘEZ. VIII 60. DLRLC
-