O definiție pentru tăbărâre
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tăbărâre sf [At: LM / Pl: ~ri / E: tăbărî] 1 (Îvp) Așezare a taberei (1) Si: (îvp) tăbărât1 (1). 2 (Înv) Instalare a oastei sultanului pentru un timp în casele locuitorilor Si: (înv) tăbărât1 (2). 3 (Înv) Năvălire cu oaste împotriva unei țări Si: (înv) tăbărât1 (3). 4 Năpustire asupra cuiva (pentru a-l imobiliza, pentru a-l lovi etc.) Si: năpădire, tăbărât1 (4).
Intrare: tăbărâre
tăbărâre infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||