opțiuni
  • info

8 definiții pentru tăbăcit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂCIT2, -Ă, tăbăciți, -te, adj. (Despre piele) Care a fost supus procesului de tăbăcire; argăsit. ♦ Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă; bătucit, înăsprit. – V. tăbăci.

tăbăcit2, ~ă a [At: (a. 1824) DOC. EC. 332 / Pl: ~iți, ~e / E: tăbăci1] 1 (D. piei) Care a fost supus procesului de tăbăcire Si: argăsit, (reg) dubit. 2 (Fam; fig; d. pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt. 3 (Fam; fig; d. pielea sau trupul omului) Bătătorit de muncă Si: înăsprit, (pop) bătucit.

TĂBĂCIT2, -Ă, tăbăciți, -te, adj. (Despre piele) Care a fost transformat, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură. ♦ Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă; bătucit, înăsprit. – V. tăbăci.

TĂBĂCIT2, -Ă, tăbăciți, -te, adj. Argăsit, dubit. Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vînt, bătătorit de muncă; asprit. Mîinile le sînt arse, tăbăcite, cu crăpături adînci pline de pămînt. BOGZA, Ț. 57. Primarul era mijlociu de statură, cu ochi mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. REBREANU, R. I 98.

TĂBĂCIT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre piei) Care a fost supus procesului de tăbăcire. 2) fig. (despre pielea omului, mâini, față) Care este înăsprit de acțiunea unor factori externi (vânt, soare etc.). /v. a tăbăci

tăbăcit a. 1. îmbibat cu acid tanic: opincuțe tăbăcite ISP.; 2. de o coloare oacheș-gălbuie: piele tăbăcită.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂBĂCIT adj. argăsit, (reg.) crușit, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubit. (Piei ~.)

TĂBĂCIT adj. argăsit, (reg.) crușit, (Mold., Bucov. și Transilv.) dubit. (Piei ~.)

Intrare: tăbăcit (adj.)
tăbăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăcit
  • tăbăcitul
  • tăbăcitu‑
  • tăbăcită
  • tăbăcita
plural
  • tăbăciți
  • tăbăciții
  • tăbăcite
  • tăbăcitele
genitiv-dativ singular
  • tăbăcit
  • tăbăcitului
  • tăbăcite
  • tăbăcitei
plural
  • tăbăciți
  • tăbăciților
  • tăbăcite
  • tăbăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbăcit, tăbăcităadjectiv

  • 1. (Despre piele) Care a fost supus procesului de tăbăcire. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: argăsit crușit dubit
    • diferențiere Care a fost transformat, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură. DEX '98
    • 1.1. figurat (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare și de vânt; bătătorit de muncă. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: asprit bătucit înăsprit
      • format_quote Mîinile le sînt arse, tăbăcite, cu crăpături adînci pline de pămînt. BOGZA, Ț. 57. DLRLC
      • format_quote Primarul era mijlociu de statură, cu ochi mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. REBREANU, R. I 98. DLRLC
etimologie:
  • vezi tăbăci DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.