19 definiții pentru tăbăci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂCI, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. A bate foarte tare pe cineva. – Din tabac2.

tăbăci2 vi [At: RETEGANUL, CH. I, 147 / Pzi: ~ăcesc / E: tabac2] (Reg) A fuma (cu pipa) Si: (reg) a pipa.

tăbăci1 vt [At: LB / Pzi: ~ăcesc / E: tabac1] 1 A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs moale, suplu, elastic și rezistent Si: a argăsi, (reg) a cruși, a dubi, a orgăli, a timări. 2 (Pop; fig) A snopi în bătăi.

TĂBĂCI, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. (Glumeț) A snopi în bătăi. – Din tabac2.

TĂBĂCI, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul tananților, într-un produs care nu putrezește și care este moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură; a argăsi, a dubi. Meșteșugarii... tăbăcesc piei de vite mari pentru opinci. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 204. ◊ Fig. Un negustor, pe care-l tăbăciseră agoniseala și vîntul mării. GALACTION, O. I 77. Ce n-am pus, domnule? Ce să-ți mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tăbăcit gingiile. CARAGIALE, O. I 187. ♦ (Familiar) A zdrobi în bătăi, a snopi. Jupîn Moțatu spusese calfelor să mă tăbăcească bine, fără să mă omoare însă. STANCU, D. 341.

TĂBĂCI, tăbăcesc, vb. IV. Tranz. A transforma pielea brută, cu ajutorul tananților, într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent; a argăsi. ♦ Fig. (Glumeț) A snopi în bătăi. – Din tabac2.

A TĂBĂCI ~esc tranz. (piei de animale) 1) A trata cu tananți (pentru a da însușirile necesare); a dubi; a argăsi. 2) fig. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a toropi; a stâlci; a stropși; a făcălui. /Din tabac

tăbăcì v. 1. a prepara pieile cu acid tanic (spre a le face solide și impermeabile); 2. (ironic) a snopi în bătaie: lupii îndată îi (caprei) tăbăciră pielea PANN; 3. fam. a uza: și-a tăbăcit gingiile.

tăbăcésc v. tr. (d. tabac 1). Lucrez peile cu ácid tanic ca să le fac bune p. industrie. Fig. Bat, snopesc în bătaĭe. – Și argăsesc; în nord dubesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăbăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbăcesc, 3 sg. tăbăcește, imperf. 1 tăbăceam; conj. prez. 1 sg. să tăbăcesc, 3 să tăbăcească

tăbăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbăcesc, imperf. 3 sg. tăbăcea; conj. prez. 3 să tăbăcească

tăbăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbăcesc, imperf. 3 sg. tăbăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. tăbăcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂBĂCI vb. v. pipa, snopi, stâlci.

TĂBĂCI vb. a argăsi, (reg.) a cruși, (Mold., Bucov. și Transilv.) a dubi. (A ~ pieile.)

TĂBĂCI vb. a argăsi, (reg.) a cruși, (Mold., Bucov. și Transilv.) a dubi. (A ~ pieile.)

tăbăci vb. v. PIPA. SNOPI. STÎLCI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i tăbăci (cuiva) pielea expr. (er.d. bărbați) a avea un contact sexual brutal.

Intrare: tăbăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăbăci
  • tăbăcire
  • tăbăcit
  • tăbăcitu‑
  • tăbăcind
  • tăbăcindu‑
singular plural
  • tăbăcește
  • tăbăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăbăcesc
(să)
  • tăbăcesc
  • tăbăceam
  • tăbăcii
  • tăbăcisem
a II-a (tu)
  • tăbăcești
(să)
  • tăbăcești
  • tăbăceai
  • tăbăciși
  • tăbăciseși
a III-a (el, ea)
  • tăbăcește
(să)
  • tăbăcească
  • tăbăcea
  • tăbăci
  • tăbăcise
plural I (noi)
  • tăbăcim
(să)
  • tăbăcim
  • tăbăceam
  • tăbăcirăm
  • tăbăciserăm
  • tăbăcisem
a II-a (voi)
  • tăbăciți
(să)
  • tăbăciți
  • tăbăceați
  • tăbăcirăți
  • tăbăciserăți
  • tăbăciseți
a III-a (ei, ele)
  • tăbăcesc
(să)
  • tăbăcească
  • tăbăceau
  • tăbăci
  • tăbăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbăci, tăbăcescverb

  • 1. A prelucra pielea brută cu ajutorul tananților, transformând-o într-un produs care nu putrezește, moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Meșteșugarii... tăbăcesc piei de vite mari pentru opinci. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 204. DLRLC
    • format_quote figurat Un negustor, pe care-l tăbăciseră agoniseala și vîntul mării. GALACTION, O. I 77. DLRLC
    • format_quote figurat Ce n-am pus, domnule? Ce să-ți mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tăbăcit gingiile. CARAGIALE, O. I 187. DLRLC
    • 1.1. figurat A bate foarte tare pe cineva. DEX '09 DLRLC
      sinonime: bate snopi
      • format_quote Jupîn Moțatu spusese calfelor să mă tăbăcească bine, fără să mă omoare însă. STANCU, D. 341. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.