TÂRZIU, -IE, târzii, adj., adv. 1. Adj. Care este, se face, se întâmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. ◊ Expr. (Înv. și pop.) Nu (după) târzie vreme = curând. Într-o târzie vreme sau (substantivat) într-un târziu = după mult timp, după multă așteptare. 2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât este normal, care se apropie de sfârșit. 3. Adj. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Fluturi târzii. 4. Adj. Fig. (Despre oameni și mintea lor) Care pricepe greu, încet (la minte). 5. Adv. După ce a trecut ora sau timpul așteptat, hotărât sau prevăzut. ◊ Mai târziu = după câtva timp. ◊ Expr. Mai curând (ori mai devreme) sau mai târziu = la o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată și odată. Cel (mai) târziu = având ultimul termen. ♦ În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. – Lat. tardivus.

târziu, ~ie [At: COD. VOR. 132/14 / V: (îrg) tăr~, ~zeu, (îvr) ~zâi / Pl: ~ii, ~ie / E: ml tardivus] 1-2 a, av (Care se întâmplă) după trecerea unui (anumit) timp Si: (pop) târzielnic (1). 3-4 a, av (Care se întâmplă) după ce a trecut momentul potrivit sau timpul așteptat, prevăzut, stabilit Si: întârziat, tardiv (1-2), (pop) târzielnic (2), tomnatic (5). 5 a (Îvp; îe) Nu (după) ~ie vreme Nu după mult timp Si: curând. 6 a (Pop; îe) Într-o (sau în) ~ie vreme sau într-un ~ (sau, înv, în ~, sau, reg, după un ~) După mult timp. 7 a (Îrg; îs) ~ie vreme Vreme multă, îndelungată. 8 a (D. vreme, timp) Care a trecut de momentul potrivit unei anumite activități. 9 a (Înv; precedat de adverbul de comparație „mai”) Care se petrece într-o perioadă mai nouă, mai recentă, în raport cu una mai veche. 10 sn (Îvr) Perioadă de timp care s-a scurs Si: trecut² (16). 11 a (D. anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât normal. 12 a (D. anotimpuri) Care se apropie de sfârșit. 13 a (D. acțiuni) Care se petrece când un interval de timp e pe sfârșite. 14-15 a (D. plante, frunze, fructe etc.) Care se seamănă (sau ajunge la maturitate) după timpul obișnuit sau după alte plante din aceeași specie. 16 a (D. plante, fructe etc.) Care și-a prelungit existența peste termenul obișnuit. 17 a (D. animale, insecte) Care se naște după alte animale, insecte din aceeași specie. 18 a (D. animale, insecte) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. 19 a (D. oameni și facultățile lor) Care acționează cu greutate Si: domol, greoi, încet, întârziat. 20 a (Reg; îe) A fi ~ la frig A fi rezistent la frig. 21 av (Îlav) (Mai) curând (ori mai devreme) sau mai ~ sau ~ ori mai curând La o dată oarecare (dar neîndoielnică). 22 av (Îlav) Cel (mai) ~ Într-un timp socotit ca ultim termen. 23 av (Îlav) Nu ~ după... Nu mult timp după... 24 av (Precedat de adverbul de comparație „mai”) În urma unui alt moment. 25 av (Îla) De mai ~ Care este dintr-o perioadă mai nouă, mai recentă în raport cu una mai veche. 26 av (Îlav) Pentru mai ~ Pentru timpul care va veni. 27 av Când un interval de timp este pe sfârșite.

TÂRZIU, -IE, târzii, adj., adv. 1. Adj. Care este, se face, se întâmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. ◊ Expr. (Înv. și pop.) Nu (după) târzie vreme = curând. Într-o târzie vreme sau (substantivat) într-un târziu = după mult timp, după multă așteptare. 2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât este normal, care se apropie de sfârșit. 3. Adj. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Fluturi târzii. 4. Adj. Fig. (Despre oameni și mintea lor) Care pricepe greu, încet (la minte). 5. Adv. După ce a trecut ora sau timpul așteptat, hotărât sau prevăzut. ◊ Mai târziu = după câtva timp. ◊ Expr. Mai curând (ori mai devreme) sau mai târziu = la o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată și odată. Cel (mai) târziu = având ultimul termen. ♦ În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. – Lat. tardivus.

TÂRZIU¹ adv. 1) După ce a trecut timpul sau momentul stabilit sau prevăzut. A telefona ~. ◊ Mai devreme (sau mai curând) sau mai ~ într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Cel (mai) ~ într-un timp considerat drept ultim termen. Mai ~ după câtva timp. 2) În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. /<lat. tardivus

târziu adv. 1. după timpul obișnuit sau potrivit: se scoală târziu; 2. către sfințitul zilei: s’a întors târziu. [Lat. TARDIVUS] ║ a. tardiv: într’o târzie vreme CR. ║ n. într’un târziu, pe înserate.

târzeu av vz târziu

TÎRZIU¹ adv. După ora sau timpul așteptat, hotărît sau prevăzut. Cei sosiți mai tîrziu se înălțau în vîrful picioarelor. C. PETRESCU. C. V. 34. Se întoarse tîrziu, tocmai la masă. REBREANU, R. I 229. Tîrziu, cînd plec de ies în stradă Și-i întunerec peste tot, Ah! unde-s ele să mă vadă. IOSIF, PATR. 32. Seara se întorceau obosiți, mîncau cu poftă și petreceau pînă tîrziu. VLAHUȚĂ, O. A, 112. ◊ (În construcții impersonale cu verbul «a fi») E tîrziu. Va să mă odihnesc, să fiu mîine ascuțit la minte și aprig. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 48. ◊ Expr. Mai curînd sau mai tîrziu = acum sau altădată, odată și odată, la o dată oarecare (dar totuși neîndoielnică). Cel (mai) tîrziu = într-un timp socotit ca un ultim termen. ♦ (La gradul comparativ) După cîtva timp. Mai tîrziu încep să mă doară și brațele. CAMIL PETRESCU, U. N. 340. ♦ În momentul cînd un interval de timp e pe sfîrșite. E pe vremea cînd pleacă flăcăii la oaste, toamna tîrziu, tîrziu. MIRONESCU, S. A. 41. Tîrziu, pe la vreo zece ceasuri de noapte, am agiuns pe malurile unei bălți late. ALECSANDRI, C. 114.

tîrzíŭ, -íe adj. (lat. pop. tardivus d. tardus, tîrziŭ; it. tardivo, pv. tardiu, fr. tardif, sp. pg. tardio. V. tardiv). Care vine saŭ apare după timpu obișnuit orĭ așteptat: sosire tîrzie, regrete tîrziĭ, minte tîrzie. Tîrziŭ la minte, care se deșteaptă cu inteligența tîrziŭ. Tîrziŭ la vorbă, greoĭ la vorbă. Adv. A te scula tîrziŭ. Într’un tîrziŭ, tîrziŭ, după multă așteptare. – În nord tărziŭ (formă derivată din tîrziŭ). V. devreme, timpuriŭ.

Târziu ≠ devreme, repede, timpuriu

tîrziu adv. – 1. După momentul potrivit sau așteptat. – 2. (Adj.) Tomnatic, maturizat după termenul obișnuit. – 3. Greoi, încet, domol, lent. – Mr. trădziu. Lat. tardĭvus (Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1741; REW 8596), cf. it. tardivo, logud., prov., cat. cardiu, fr. tardif, sp., port. tardio. – Der. tîrzielnic, adj. (tîrziu); întîrzia, vb. (a rămîne în urmă, a nu fi la timp).

POTIUS SERO QUAM NUNQUAM (lat.) mai bine mai târziu decât niciodată – Titus Livius, „Ab Urbe condita”, 4, 2, 11.

RECTUM ITER QUOD SERO COGNOVI ET LASSUS ERRADO, ALIIS MONSTRO (lat.) eu arăt altora calea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu când eram obosit de rătăcire – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 8, 3.