TÂRZIU, -IE, târzii, adj., adv. 1. Adj. Care este, se face, se întâmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. ◊ Expr. (Înv. și pop.) Nu (după) târzie vreme = curând. Într-o târzie vreme sau (substantivat) într-un târziu = după mult timp, după multă așteptare. 2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât este normal, care se apropie de sfârșit. 3. Adj. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Fluturi târzii. 4. Adj. Fig. (Despre oameni și mintea lor) Care pricepe greu, încet (la minte). 5. Adv. După ce a trecut ora sau timpul așteptat, hotărât sau prevăzut. ◊ Mai târziu = după câtva timp. ◊ Expr. Mai curând (ori mai devreme) sau mai târziu = la o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată și odată. Cel (mai) târziu = având ultimul termen. ♦ În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. – Lat. tardivus.

târziu, ~ie [At: COD. VOR. 132/14 / V: (îrg) tăr~, ~zeu, (îvr) ~zâi / Pl: ~ii, ~ie / E: ml tardivus] 1-2 a, av (Care se întâmplă) după trecerea unui (anumit) timp Si: (pop) târzielnic (1). 3-4 a, av (Care se întâmplă) după ce a trecut momentul potrivit sau timpul așteptat, prevăzut, stabilit Si: întârziat, tardiv (1-2), (pop) târzielnic (2), tomnatic (5). 5 a (Îvp; îe) Nu (după) ~ie vreme Nu după mult timp Si: curând. 6 a (Pop; îe) Într-o (sau în) ~ie vreme sau într-un ~ (sau, înv, în ~, sau, reg, după un ~) După mult timp. 7 a (Îrg; îs) ~ie vreme Vreme multă, îndelungată. 8 a (D. vreme, timp) Care a trecut de momentul potrivit unei anumite activități. 9 a (Înv; precedat de adverbul de comparație „mai”) Care se petrece într-o perioadă mai nouă, mai recentă, în raport cu una mai veche. 10 sn (Îvr) Perioadă de timp care s-a scurs Si: trecut² (16). 11 a (D. anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât normal. 12 a (D. anotimpuri) Care se apropie de sfârșit. 13 a (D. acțiuni) Care se petrece când un interval de timp e pe sfârșite. 14-15 a (D. plante, frunze, fructe etc.) Care se seamănă (sau ajunge la maturitate) după timpul obișnuit sau după alte plante din aceeași specie. 16 a (D. plante, fructe etc.) Care și-a prelungit existența peste termenul obișnuit. 17 a (D. animale, insecte) Care se naște după alte animale, insecte din aceeași specie. 18 a (D. animale, insecte) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. 19 a (D. oameni și facultățile lor) Care acționează cu greutate Si: domol, greoi, încet, întârziat. 20 a (Reg; îe) A fi ~ la frig A fi rezistent la frig. 21 av (Îlav) (Mai) curând (ori mai devreme) sau mai ~ sau ~ ori mai curând La o dată oarecare (dar neîndoielnică). 22 av (Îlav) Cel (mai) ~ Într-un timp socotit ca ultim termen. 23 av (Îlav) Nu ~ după... Nu mult timp după... 24 av (Precedat de adverbul de comparație „mai”) În urma unui alt moment. 25 av (Îla) De mai ~ Care este dintr-o perioadă mai nouă, mai recentă în raport cu una mai veche. 26 av (Îlav) Pentru mai ~ Pentru timpul care va veni. 27 av Când un interval de timp este pe sfârșite.

TÂRZIU, -IE, târzii, adj., adv. 1. Adj. Care este, se face, se întâmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. ◊ Expr. (Înv. și pop.) Nu (după) târzie vreme = curând. Într-o târzie vreme sau (substantivat) într-un târziu = după mult timp, după multă așteptare. 2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât este normal, care se apropie de sfârșit. 3. Adj. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Fluturi târzii. 4. Adj. Fig. (Despre oameni și mintea lor) Care pricepe greu, încet (la minte). 5. Adv. După ce a trecut ora sau timpul așteptat, hotărât sau prevăzut. ◊ Mai târziu = după câtva timp. ◊ Expr. Mai curând (ori mai devreme) sau mai târziu = la o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată și odată. Cel (mai) târziu = având ultimul termen. ♦ În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. – Lat. tardivus.

TÂRZIU² ~e (~i) 1) Care are loc după momentul așteptat sau după termenul prevăzut; tardiv. Sosire ~e. ◊ Nu (după) ~e vreme peste puțin timp. Într-o vreme ~e (sau într-un ~) după un timp îndelungat; după o lungă așteptare. 2) Care are loc în timp cu mult după începutul unei perioade; cu mult avansat în timp. Ore ~i. 3) (despre plante) Care se dezvoltă și ajunge la maturitate după termenul obișnuit. Fructe ~i. 4) (despre persoane și despre facultățile lor) Care se dezvoltă prea încet; cu dezvoltare foarte lentă; tardiv. Minte ~e. /<lat. tardivus

târziu adv. 1. după timpul obișnuit sau potrivit: se scoală târziu; 2. către sfințitul zilei: s’a întors târziu. [Lat. TARDIVUS] ║ a. tardiv: într’o târzie vreme CR. ║ n. într’un târziu, pe înserate.

tărziu, ~ie a, av vz târziu

târzâi, ~âie a vz târziu

TÎRZIU², -IE, tîrzii, adj. 1. Care este, se face, se întîmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. Omătul tîrziu Pătează aleele mute Și parcul e încă pustiu. TOPÎRCEANU, S. A. 53. Un zîmbet tîrziu i se ivi pe buze. D. ZAMFIRESCU, R. 279. Și plîng că nu-s în stare O slabă mîngîiere să-ți dau, cît de tîrzie. VLAHUȚĂ, P. 6. ◊ Expr. (Învechit și popular) Nu (după) tîrzie vreme = nu după mult timp; curînd. Socot că nu tîrzie vreme au s-aducă aicea tot satul. SADOVEANU, Z. C. 58. Te măriți nu după tîrzie vreme. SEVASTOS, N. 6. Într-o tîrzie vreme sau (substantivat) într-un tîrziu = după mult timp, după multă așteptare. Într-un tîrziu i se făcu semn să ia loc la o masă. BACOVIA, O. 235. Harap-Alb și cu ai săi merg ei cît merg, și într-o tîrzie vreme ajung la împărăție. CREANGĂ, P. 248. Te-ntreb într-un tîrziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? EMINESCU, O. I 91. 2. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decît normal, care se apropie de sfîrșit; care arată că un interval de timp se apropie de sfîrșit. Îi istorisi, scurt, ce-a găsit la el în sat și acasă, în acel tîrziu ceas de noapte. CAMILAR, N. I 16. Afară-i vînt și e-nnorat Și noaptea e tîrzie. COȘBUC, P. I 193. Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Și lanurile sînt pustii. EMINESCU, O. I 235. ◊ (Substantivat, n.) Privea în tîrziul nopții spre locul din cîmpie al ciobanului. CAMILAR, N. I 108. De prin cositură cîte un greier rar mai țîrîia a noapte și a tîrziu. HOGAȘ, M. N. 64. 3. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. Din castanii de la poartă cad castanele tîrzii. D. BOTEZ, P. O. 50. Se crede că... păpușoii tîrzii vor rodi mai bine decît ceilalți. PAMFILE, A. R. 71. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Vîntul... aducea frunze arămii care tremurau ca fluturi tîrzii în tristețea toamnei. SADOVEANU, O. V 627. ♦ Fig. (Despre oameni și despre facultățile lor) Care pricepe greu. Epimeteu cel cu mintea tîrzie... uită povețile fratelui său. ODOBESCU, S. III 268.

tărzíŭ, V. tîrziŭ.

tîrzíŭ, -íe adj. (lat. pop. tardivus d. tardus, tîrziŭ; it. tardivo, pv. tardiu, fr. tardif, sp. pg. tardio. V. tardiv). Care vine saŭ apare după timpu obișnuit orĭ așteptat: sosire tîrzie, regrete tîrziĭ, minte tîrzie. Tîrziŭ la minte, care se deșteaptă cu inteligența tîrziŭ. Tîrziŭ la vorbă, greoĭ la vorbă. Adv. A te scula tîrziŭ. Într’un tîrziŭ, tîrziŭ, după multă așteptare. – În nord tărziŭ (formă derivată din tîrziŭ). V. devreme, timpuriŭ.

târziu adj. m., f. târzie; pl. m. și f. târzii

târziu adj. m., f. târzie; pl. m. și f. târzii

târziu adj. m., f. târzie; pl. m. și f. târzii

TÂRZIU adj. 1. înaintat. (La o oră ~ie.) 2. v. tardiv.

TÂRZIU adj. v. greoi, încet, lent, moale, molatic, molâu.

tîrziu adj. v. GREOI. ÎNCET. LENT. MOALE. MOLATIC. MOLÎU.

TÎRZIU adj. 1. înaintat. (Orele sînt ~.) 2. întîrziat, tardiv. (O intervenție ~.)

TÂRZIU, -IE adj. (< lat. tardivus): în sintagma latină târzie (v.).