21 de definiții pentru târnaț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRNAȚ, târnațuri, s. n. (Pop.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). [Pl. și: târnațe] – Din magh. tornác.

târnaț [At: PO 317/12 / V: (reg) tăr~, ter~, tornanț, tor~, tur~ / Pl: ~uri, (reg) ~e sn, ~i sm / E: mg tornác] 1 sn (Reg) Prispă (închisă cu scânduri, asemenea unui cerdac) Si: foișor, (pop) pridvor. 2 sn (Reg) Loc din fața pragului, unde se șterg picioarele la intrarea în casă. 3 sn (Mar) Acoperiș făcut la intrarea în casă. 4 sn (Reg) Pragul porții. 5 sm (Reg) Fiecare dintre stâlpii de la prispa unei case. 6 sn (Reg) Ogradă.

TÂRNAȚ, târnațe, s. n. (Reg.) Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). – Din magh. tornác.

TÎRNAȚ, tîrnațuri, s. n. (Regional) Prispă (uneori închisă cu scînduri ca un cerdac). În unele locuri din Moldova era mai de mult datină de a scoate mortul după îmbrăcare afară pe tîrnaț. MARIAN, Î. 92. Era în tîrnaț (galerie) cu pipa cea lungă. RETEGANUL, P. V. 51. Căsuța micșoară... totdeauna curată, păreții aduceau mult cu albeața omătului; tîrnațul galbăn încingea căsuța. CONTEMPORANUL, VII 481.

TÎRNAȚ s.n. (Ban., Criș., Trans. SV) Pridvor, foișor; prispă. Porunci în tîrnațul lui Irod să-l pădzească pre el. N. TEST. (1648). În tîrnațele casei Dumnezăului. PS. 1651, 269v. Au vrutu iesi în tîrnațu. MISC. SEC. XVII, 79v. Térnacz. Porticus. $AC, 374; cf. VCC, 39, 88. Etimologie: magh. tornác.

tàrnaț n. Mold. Tr. prispă, balcon. [Ung. TORNÁC, tindă].

tîrnáț n., pl. urĭ și e (ung. tornác, tindă). Trans. Pridvor. Mold. Prispă (pe alocurĭ maĭ înaltă de cît prispa obișnuită).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

târnaț (pop.) s. n., pl. târnațuri

!târnaț (pop.) s. n., pl. târnațuri

târnaț s. n., pl. târnațe/târnațuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂRNAȚ s. v. foișor, prispă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîrnaț (tîrnațuri), s. n. – Pridvor, cerdac deschis al fațadei sau pe două sau trei laturi ale casei. Mag. tornác (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 162), cf. cr., slov. trnac, rut. tornac. Der. din lat. internatĭum (Philippide, Principii, 44) nu este posibilă. Mai ales în Trans.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

târnaț, târnațuri, (tărnaț), s.n. – (reg.) Pridvorul casei. Prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună (Șainelic, 1986: 74); șatră (ALRRM, 1971: 251). – Din magh. tornác „cerdac, prispă” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

târnaț, -uri, -ă, (tărnaț), s.n. – Pridvorul casei. Prispa din fața casei închisă cu o balustradă de scânduri cu stâlpi uniți în partea superioară cu o cunună (Șainelic 1986: 74); șatră (ALR 1971: 251). – Magh. tornac „cerdac, prispă”, cf. ucr. tornác (DER).

tărnaț, s.n. – v. târnaț („pridvorul casei”).

Intrare: târnaț
târnaț1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnaț
  • târnațul
  • târnațu‑
plural
  • târnațuri
  • târnațurile
genitiv-dativ singular
  • târnaț
  • târnațului
plural
  • târnațuri
  • târnațurilor
vocativ singular
plural
târnaț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnaț
  • târnațul
  • târnațu‑
plural
  • târnațe
  • târnațele
genitiv-dativ singular
  • târnaț
  • târnațului
plural
  • târnațe
  • târnațelor
vocativ singular
plural
turnaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tornaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tornanț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ternaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărnaț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târnaț, târnațurisubstantiv neutru

  • 1. popular Prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În unele locuri din Moldova era mai de mult datină de a scoate mortul după îmbrăcare afară pe tîrnaț. MARIAN, Î. 92. DLRLC
    • format_quote Era în tîrnaț (galerie) cu pipa cea lungă. RETEGANUL, P. V. 51. DLRLC
    • format_quote Căsuța micșoară... totdeauna curată, păreții aduceau mult cu albeața omătului; tîrnațul galbăn încingea căsuța. CONTEMPORANUL, VII 481. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.