4 definiții pentru svon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

svon sn vz zvon1

svon n. 1. sunet confuz: a clopotelor svonuri AL.; svon de vorbe omenești EM.; 2. fig. opiniune publică asupra cuiva: umblă svonul... [Slav. ZVONŬ, clopot (românește: mai întâiu sunet de clopot, apoi sgomot confuz): cf. invers., clopot].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

svon (-nuri), s. n.1. Sunet. – 2. Zgomot, rumoare, vuiet. – 3. Știre, veste, vorbă care circulă. – Var. zvon, și der., Mold. svoană. Sl. zvonŭ (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zvăn.Der. svon, s. n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a răspîndi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svonișor), s. n. (Banat, clopoțel).

Intrare: svon
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • svon
  • svonul
  • svonu‑
plural
  • svonuri
  • svonurile
genitiv-dativ singular
  • svon
  • svonului
plural
  • svonuri
  • svonurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)