5 definiții pentru suspin (pl. -uri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSPÍN, suspine, s. n. 1. Respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare. ◊ Expr. (Rar) A-și da ultimul suspin = a muri. 2. Respirație scurtă și întretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns), suspinare. 3. (Reg.) Astmă (la cai). [Pl. și: suspinuri] – Din suspina (derivat regresiv).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUSPIN s. oftare, oftat, suspinare, suspinat, (pop.) aht, (înv. și reg.) oft, (înv.) oftătură. (Un ~ de ușurare.)

Intrare: suspin (pl. -uri)
suspin (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suspin
  • suspinul
  • suspinu‑
plural
  • suspinuri
  • suspinurile
genitiv-dativ singular
  • suspin
  • suspinului
plural
  • suspinuri
  • suspinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)