13 definiții pentru surioară

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURIOÁRĂ, surioare, s. f. 1. Diminutiv al lui soră. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unei fete sau unei femei. [Pr.: -ri-oa-] – Soră + suf. -ioară.

surioa sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) sor~, (reg) sir~ / Pl: ~re / E: soră + -ioară] 1-14 (Șhp) Soră (1-7) (mai mică sau iubită).

SURIOÁRĂ, surioare, s. f. 1. Diminutiv al lui soră. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unei fete sau unei femei. [Pr.: -ri-oa-] – Sor + suf. -ioară.

SURIOÁRĂ, surioare, s. f. 1. Diminutiv al lui soră. Și-mi răsare la fereastră Surioara Cosînzenei. CERNA, P. 138. Vei rîde, tată, cum ai rîs și de surioarele mele. ISPIRESCU, L. 15. Înălțate împărate, Pune pace, nu te bate... Că te-or bate lacrimile, Lacrimile maicelor Ș-ale surioarelor Ș-ale mîndrișoarelor, De dorul voinicilor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 316. 2. (Mai ales la vocativ) Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unei fete sau unei femei; dragă, soră (2). Rău ți-i ție, surioară, Rău ți-i ție, negrișoară? – Nu mi-i rău, dar o să mor, Că de mult mă arde-un dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 206. – Variante: sorioáră (SBIERA, P. 176, ALECSANDRI, P. A. 36, NEGRUZZI, S. I 263), (rar) sirioáră (MAT. FOLK. 213) s. f.

SORIOÁRĂ s. f. v. surioară.

SORIOÁRĂ s. f. v. surioară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surioa (desp. -ri-oa-) s. f., g.-d. art. surioarei; pl. surioare

surioa (-ri-oa-) s. f., g.-d. art. surioarei; pl. surioare

surioáră s. f. (sil. -ri-oa-), g.-d. art. surioárei; pl. surioáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURIOÁRĂ s. (reg.) sorurea, (Maram. și Bucov.) sorică, (prin Maram. și Transilv.) sorucă, (Ban.) soruică. (Am o ~ mai mică.)

SURIOA s. (reg.) sorurea, (Maram. și Bucov.) sorică, (prin Maram., Transilv.) sorucă, (Ban.) soruică. (Am o ~ mai mică.)

Intrare: surioară
  • silabație: su-ri-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surioa
  • surioara
plural
  • surioare
  • surioarele
genitiv-dativ singular
  • surioare
  • surioarei
plural
  • surioare
  • surioarelor
vocativ singular
  • surioa
  • surioaro
plural
  • surioarelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sirioa
  • sirioara
plural
  • sirioare
  • sirioarele
genitiv-dativ singular
  • sirioare
  • sirioarei
plural
  • sirioare
  • sirioarelor
vocativ singular
  • sirioa
  • sirioaro
plural
  • sirioarelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorioa
  • sorioara
plural
  • sorioare
  • sorioarele
genitiv-dativ singular
  • sorioare
  • sorioarei
plural
  • sorioare
  • sorioarelor
vocativ singular
  • sorioa
  • sorioaro
plural
  • sorioarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surioa, surioaresubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui soră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-mi răsare la fereastră Surioara Cosînzenei. CERNA, P. 138. DLRLC
    • format_quote Vei rîde, tată, cum ai rîs și de surioarele mele. ISPIRESCU, L. 15. DLRLC
    • format_quote Înălțate împărate, Pune pace, nu te bate... Că te-or bate lacrimile, Lacrimile maicelor Ș-ale surioarelor Ș-ale mîndrișoarelor, De dorul voinicilor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 316. DLRLC
  • 2. Termen familiar, prietenesc, cu care te adresezi unei fete sau unei femei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rău ți-i ție, surioară, Rău ți-i ție, negrișoară? – Nu mi-i rău, dar o să mor, Că de mult mă arde-un dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 206. DLRLC
etimologie:
  • Soră + sufix -ioară. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.