12 definiții pentru surescitabil surexcitabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURESCITÁBIL, -Ă, surescitabili, -e, adj. Care prezintă o stare de surescitare, care poate fi ușor surescitat; iritabil. [Var.: surexcitábil, -ă adj.] – Din fr. surexcitable.

SURESCITÁBIL, -Ă, surescitabili, -e, adj. Care prezintă o stare de surescitare, care poate fi ușor surescitat; iritabil. [Var.: surexcitábil, -ă adj.] – Din fr. surexcitable.

surescitabil, a [At: CADE / V: (rar) ~exci~ / Pl: ~i, ~e / E: fr surexcitable] 1 Care poate fi surescitat ușor. 2 (Pex) Supărăcios.

SURESCITÁBIL, -Ă adj. Care poate fi ușor surescitat; care se irită repede. [Var. surexcitabil, -ă adj. / < fr. surexcitable].

SURESCITÁBIL, -Ă adj. care poate fi ușor surescitat; care se irită repede. (< fr. surexcitable)

SUREXCITÁBIL, -Ă adj. v. surescitabil.

SUREXCITÁBIL, -Ă adj. v. surescitabil.

surexcitabil, a vz surescitabil

SUREXCITÁBIL, -Ă adj. v. surescitabil.

SUREXCITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi ușor surexcitat. /<fr. surexcitable


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surescitábil adj. m., pl. surescitábili; f. surescitábilă, pl. surescitábile

surescitábil adj. m., pl. surescitábili; f. sg. surescitábilă, pl. surescitábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURESCITÁBIL adj. v. irascibil, iritabil, nervos, supărăcios.

surescitabil adj. v. IRASCIBIL. IRITABIL. NERVOS. SUPĂRĂCIOS.

Intrare: surescitabil
surescitabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surescitabil
  • surescitabilul
  • surescitabilu‑
  • surescitabilă
  • surescitabila
plural
  • surescitabili
  • surescitabilii
  • surescitabile
  • surescitabilele
genitiv-dativ singular
  • surescitabil
  • surescitabilului
  • surescitabile
  • surescitabilei
plural
  • surescitabili
  • surescitabililor
  • surescitabile
  • surescitabilelor
vocativ singular
plural
surexcitabil adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surexcitabil
  • surexcitabilul
  • surexcitabilu‑
  • surexcitabilă
  • surexcitabila
plural
  • surexcitabili
  • surexcitabilii
  • surexcitabile
  • surexcitabilele
genitiv-dativ singular
  • surexcitabil
  • surexcitabilului
  • surexcitabile
  • surexcitabilei
plural
  • surexcitabili
  • surexcitabililor
  • surexcitabile
  • surexcitabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)