supozitor sn [At: PARAB. 126/16 / V: ~toare sf / S: ~osi~ / Pl: ~oare, (înv) ~i sm / E: fr suppositoire] Medicament de formă alungită conținând substanțe grase, solide, dizolvabile, care se administrează pe cale anală.

SUPOZITOR, supozitoare, s. n. Preparat farmaceutic de formă conică, făcut din substanțe grase, solide, dizolvabile (uneori conținînd și medicamente), administrat pe cale anală (de obicei în caz de constipație).

SUPOZITOR s.n. Medicament în stare solidă și de formă lunguiață, care se administrează pe cale anală. [< fr. suppositoire].

SUPOZITOR s. n. preparat farmaceutic în stare solidă, administrat pe cale rectală. (< fr. suppositoire, lat. suppositorium)

SUPOZITOR ~oare n. Preparat medicamentos, în formă de cilindru sau con, care se administrează pe cale rectală. /<fr. suppositoire

*supozitór n., pl. oáre (lat. suppositorium, adică „pus pe dedesupt”). Med. Medicament solid conic care se introduce pin orificiu anal.

supozitoare sf vz supozitor

supozitor s. n., pl. supozitoare

supozitor s. n., pl. supozitoare

supozitor s. n., pl. supozitoare