suferință sf [At: CARTE TREB. I, 94/19 / Pl: ~țe, (îvp) ~ți / E: suferi + -ință] 1 Trecere (silită sau de bună voie) printr-o situație, o stare de neplăceri fizice sau morale V afecțiune, boală, maladie, calvar, canon, caznă, chin, durere, greutate, încercare, neajuns¹, necaz, neplăcere, nemulțumire, nevoie, patimă, păs, pătimire, povară, schingiuire, schingiuit, tortură, (liv) supliciu, (îvp) trudă, (îvp; fam) suspin, (pop) aht, cercare, muncă, năpastă, (îrg) pătimită, scârbă¹, (înv) muncitorie, nesosință, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, răbdare, schingi¹, straste, strădanie, strânsoare, suferire, (reg) năzbâcă, năzdrăvănie. 2 Stare a celui care trece printr-o astfel de situație 3 (Îla) În ~ În suspensie. 4 (Îe) A fi în ~ A-i lipsi cuiva ceva.

SUFERINȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală. Suferințele lui morale deveneau din ce în ce mai mari și mai vătămătoare sănătății lui. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Lună, tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. ◊ Expr. A fi în suferință = a-i lipsi cuiva ceva. Tomșa stătea bine în scaun, însă boierii erau în suferință și în mare nemulțămire. SADOVEANU, O. VII 118. – Pl. și: suferinți (SADOVEANU, B. 126, EMINESCU, O. I 192, TEODORESCU, P. P. 528).

SUFERINȚĂ ~e f. Senzație de durere (fizică sau morală). [G.-D. suferinței] /a suferi + suf. ~ință

suferință f. 1. starea celui ce suferă; 2. durere, chin: suferințe fizice, suferințe morale. [Lat. SUFFERENTIA].

suferínță f., pl. e (lat. sufferentia, it. sofferenza, pv. sufrensa, fr. souffrance. V. con-ferență). Starea celuĭ ce sufere, durere (fizică saŭ morală), chin, zbucĭum: suferințele unuĭ bolnav, unuĭ orfan. A fi în suferință, a nu-țĭ merge bine: bugetu e în suferință. V. patimă, pasiune.

suferință s. f., g.-d. art. suferinței; pl. suferințe

suferință s. f., g.-d. art. suferinței; pl. suferințe

suferință s. f., g.-d. art. suferinței; pl. suferințe

SUFERINȚĂ s. 1. v. chin. 2. v. tortură. 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

SUFERINȚĂ s. v. afecțiune, boală, maladie.

SUFERINȚĂ s. 1. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la mare ~.) 2. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Cîte ~ n-a avut de îndurat!) 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

suferință s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. MALADIE.

GROSSE SEELEN DULDEN STILL (germ.) sufletele mari îndură (suferințele) în tăcere – Schiller, „Don Carlos”, act. I, scena 4.

Eifersucht ist eine Leidenschaft, die mit Eifer sucht, was Leiden schafft (germ. „Gelozia este o patimă, care caută cu tot dinadinsul motive de suferință”) – Pastorul german D.E. Schleiermacher, autorul acestor 11 cuvinte despre gelozie, și-a asigurat prin ele pomenirea numelui mai mult decît prin ale sale 11 volume de teologie, 10 volume de predici și 9 volume de filozofie. Fraza a devenit repede foarte populară în limba germană, datorită îndeosebi dublului joc de cuvinte (Eifer + sucht = Fifersucht și Leiden + schaft = Leidenschaft), dat ca model în istoria calamburului. Ea se adresează persoanelor care manifestă o gelozie exagerată. LIT.

Grosse Seelen dulden still (cerm. „Sufletele mari rabdă în tăcere”) – spune Schiller în Don Carlos (act. I, sc. 4). E răspunsul pe care marchizul de Posa îl dă reginei Elisabeta a Spaniei cu privire la tînăra Matilda, silită să renunțe la alesul inimii ei și să se căsătorească cu un unchi bătrîn: „În inima Matildei nimeni încă N-a izbutit să vadă ce se-ntîmplă. Dar sutletele mari în taină sufăr”. (Trad. lui A. Philippide) Vezi și: Les grandes douleurs sont muettes. LIT.