SUBTERANĂ, subterane, s. f. Încăpere aflată în întregime (și de obicei la adîncime mare) sub pămînt. Subteranele muzeului. ▭ Tu, acolo în subterana ta umedă, vezi toate prea în negru. CAMIL PETRESCU, T. II 379.

SUBTERANĂ s.f. Încăpere, galerie aflată în întregime sub pămînt; excavație subterană. [< subteran].

SUBTERANĂ ~e f. 1) Galerie aflată sub pământ. 2) Pasaj aflat sub pământ. /<lat. subterraneus, fr. sauterrain

SUBTERAN, -Ă, subterani, -e, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care se află la o adâncime oarecare sub suprafața pământului; de sub pământ, din pământ, din subsol. ♦ Care se execută sau are loc sub pământ. ♦ Fig. (Despre organizații politice) Ilegal. 2. S. f. Încăpere, galerie, construcție aflată în întregime (la adâncime mare) sub pământ. 3. S. n. Mină. – După fr. souterrain, (1) și lat. subterraneus.

subteran, ~ă [At: HELIADE, L. B. III, 9/4 / V: (înv) ~iu, ~ren, supt~, suptteren, sut~, suteraneu, suteraniu, suterenă / S și: (îvr) sub teran / Pl: ~i, ~e / E: lat subterraneus, fr souterrain] 1 a Care se află sau se petrece sub suprafața pământului Si: subpământean (1), (înv) subpământenesc (1), subpământic (1), (îvr) subpământ (2). 2 a Care este specific mediului de sub suprafața pământului Si: subpământean (2), (înv) subpământenesc (2), subpământic (2). 3 a (Spc; d. animale și plante ori d. părți ale plantelor) Care se dezvoltă sau care trăiește sub suprafața pământului. 4 sm (Rar) Miner¹. 5 a (Îvr; pex) Care se află în partea cea mai de jos a unui lucru. 6 a (Îvr; pex) Care formează stratul de dedesubt. 7 sf, (rar) sn Galerie, încăpere etc. aflată în întregime (și, de obicei, la mare adâncime) sub pământ Si: (rar) subpământă (2) Vz subpământ, hrubă (4), pivniță. 8 sn, (rar) sf Galerie sau ansamblu de galerii aflate în întregime (și, de obicei, la mare adâncime) sub pământ, amenajate cu lucrări și instalații în scopul extragerii zăcămintelor de substanțe utile Si: mină¹, ocnă, (îrg) baie² (1), (înv) madem, minieră. 9 sn (Rar) Subsol (1). 10 a (Fig) Care constituie dedesubtul unor lucruri, al unor fapte, al unor evenimente etc. 11 a (Fig) Care este (sau se petrece în) ascuns.

SUBTERAN, -Ă, subterani, -e, adj., subst. 1. Adj. Care se află la o adâncime oarecare sub suprafața pământului; de sub pământ, din pământ, din subsol. ♦ Care se execută sau are loc sub pământ. ♦ Fig. (Despre organizații politice) Ilegal. 2. S. f. Încăpere, galerie, construcție aflată în întregime (la adâncime mare) sub pământ. 3. S. n. Mină¹. – După fr. souterrain, (1) și lat. subterraneus.

SUBTERAN, -Ă I. adj. 1. aflat sub nivelul solului. ◊ sub pământ. 2. (fig.; și adv.) ilegal; secret. II. s. n. mină¹ (1). III. s. f. încăpere, galerie sub pământ. (< fr. souterrain, lat. subterraneus)

*subterán, -ă adj. (lat sub-terráneus, fr. souterrain. Cp. cu mediteran). Pe supt pămînt: drum subteran. Fig. Ascuns secret: manopere supterane. S. f., pl. e. Galerie pe supt pămînt (hrubă): au fugit pintr’o subterană. – Uniĭ zic suteran. V. supămîntean.

subterană (galerie sub pământ) s. f., g.-d. art. subteranei; pl. subterane

subterană (încăpere sub pământ) (rar) s. f., g.-d. art. subteranei; pl. subterane

subterană (încăpere sub pământ) s. f., g.-d. art. subteranei; pl. subterane

SUBTERANĂ s. hrubă, (înv.) culă.

SUBTERANĂ s. hrubă, (înv.) culă.

SUBTERANĂ. Subst. Subterană, galerie subterană, catacombă, labirint; peșteră, grotă (livr.), cavernă, văgăună. Pivniță, pivnicioară (dim.), beci, bașcă (înv. și reg.), subsol, sladniță (reg.), zemnic (reg.), hrubă, temnic (reg.); bordei, bordeiaș (dim.). Mină, subteran, galerie, baie (reg.), ocnă, salină. Criptă, cavou, gropniță. Tunel. Adj. Subteran, subpămîntean. Labirintic; cavernicol. Vb. A fi sub pămînt. A săpa o subterană, a săpa un tunel. V. adîncime, construcție, groapă.