opțiuni
  • info

13 definiții pentru substantiva

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința cu valoare de substantiv o parte de vorbire care aparține altei clase gramaticale decât substantivul; a substantiviza. – Din fr. substantiver.

substantiva [At: PHILIPPIDE, P. 175 / Pzi: ~vez / E: fr substantiver] 1 vt A face să capete valoare de substantiv. 2-3 vtr A (se) transforma în substantiv Si: a substantiviza (2-3), (îvr) a substantifica (1). 4-5 vtr A (se) întrebuința cu valoare de substantiv Si: a substantiviza (4-5), (îvr) a substantifica (2).

SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcțiune de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decît substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decît substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv.

SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decît substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decît substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.

SUBSTANTIVA vb. I. tr. A folosi cu funcție de substantiv un cuvînt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver].

SUBSTANTIVA vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver)

A SUBSTANTIVA ~ez tranz. v. A SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver

A SE SUBSTANTIVA pers. 3 se ~ează intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

substantiva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. substantivez, 3 substantivează; conj. prez. 1 sg. să substantivez, 3 să substantiveze

substantiva (a ~) vb., ind. prez. 3 substantivează

substantiva vb., ind. prez. 1 sg. substantivez, 3 sg. și pl. substantivează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBSTANTIVA vb. (GRAM.) a (se) substantiviza.

SUBSTANTIVA vb. (GRAM.) a (se) substantiviza.

Intrare: substantiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • substantiva
  • substantivare
  • substantivat
  • substantivatu‑
  • substantivând
  • substantivându‑
 singular plural
  • substantivează
  • substantivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • substantivez
 (să)
  • substantivez
  • substantivam
  • substantivai
  • substantivasem
a II-a (tu)
  • substantivezi
 (să)
  • substantivezi
  • substantivai
  • substantivași
  • substantivaseși
a III-a (el, ea)
  • substantivează
 (să)
  • substantiveze
  • substantiva
  • substantivă
  • substantivase
plural I (noi)
  • substantivăm
 (să)
  • substantivăm
  • substantivam
  • substantivarăm
  • substantivaserăm
  • substantivasem
a II-a (voi)
  • substantivați
 (să)
  • substantivați
  • substantivați
  • substantivarăți
  • substantivaserăți
  • substantivaseți
a III-a (ei, ele)
  • substantivează
 (să)
  • substantiveze
  • substantivau
  • substantivară
  • substantivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

substantiva, substantivezverb

  • 1. A întrebuința cu valoare de substantiv o parte de vorbire care aparține altei clase gramaticale decât substantivul. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: substantiviza
    • 1.1. reflexiv (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.