O definiție pentru stuire
Arhaisme și regionalisme
stui, stuiesc, vb. IV (reg.; despre boi) a face să dea carul îndărat.
Intrare: stuire
stuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||