2 definiții pentru strungărit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUNGĂRÍ, strungăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strunji. – Strungar1 + suf. -ări.

STRUNGĂRÍ, strungăresc, vb. IV. Tranz. A strunji. Stîlpii de cărămidă ai împrejurimii... erau legați între dînșii printr-un șir de bețe frumos strungărite. MACEDONSKI, O. III 109.

Intrare: strungărit (part.)
strungărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungărit
  • strungăritul
  • strungăritu‑
  • strungări
  • strungărita
plural
  • strungăriți
  • strungăriții
  • strungărite
  • strungăritele
genitiv-dativ singular
  • strungărit
  • strungăritului
  • strungărite
  • strungăritei
plural
  • strungăriți
  • strungăriților
  • strungărite
  • strungăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strungări struhări strunări

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Stîlpii de cărămidă ai împrejurimii... erau legați între dînșii printr-un șir de bețe frumos strungărite. MACEDONSKI, O. III 109.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Strungar + sufix -ări.
    surse: DEX '09 DEX '98