2 definiții pentru strungărit (part.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STRUNGĂRI, strungăresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strunji. – Strungar1 + suf. -ări.
STRUNGĂRI, strungăresc, vb. IV. Tranz. A strunji. Stîlpii de cărămidă ai împrejurimii... erau legați între dînșii printr-un șir de bețe frumos strungărite. MACEDONSKI, O. III 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: strungărit (part.)
strungărit1 (part.) participiu
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
strungări, strungărescverb
-
- Stîlpii de cărămidă ai împrejurimii... erau legați între dînșii printr-un șir de bețe frumos strungărite. MACEDONSKI, O. III 109. DLRLC
-
etimologie:
- Strungar + sufix -ări. DEX '09 DEX '98