strivi [At: BIBLIA (1688), 369²/43 / V: (înv) stârvi, (reg) ~rii / Pzi: ~vesc / E: vsl сътрывати, сътривати] 1 vt (C. i. obiecte, de obicei, friabile sau părți ale acestora, părți ale plantelor etc.) A deforma printr-o apăsare (foarte) puternică (exercitată cu mâna, cu piciorul etc. sau cu un obiect, cu un instrument etc.), reducând (foarte) mult din înălțime sau din grosime și făcând să devină (extrem de) lat, (extrem de) subțire etc. Si: a turti, (rar) a stâlci, (pop) a stropși (1), a zdruci, a zdrumica, (îrg) a struci (1), (înv) a strucina, a struji, (reg) a plahniți, a tăpși, a teflegi, a târși¹. 2 vt (Pex) A sfărâma (1). 3 vt (Pex) A sparge (3). 4 vt (Rar; spc) A teși. 5 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A lovi (foarte) puternic, provocând distrugerea țesuturilor, traumatisme etc. 6 vt (C. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A deforma prin apăsare, prin strângere etc. (foarte) puternică, transformând într-o masă informă sau provocând modificarea ori încetarea funcțiilor (vitale) Si: a sfărâma, a turti, a zdrobi, (rar) a stâlci, (pop) a stropși (5), a zdruci, a zdrumica, a zdruncina, a zobi, (îrg) a răzbi, a struci (1), a struji, (reg) a pistosi, a stoci. 7 vt (Rar; îe) A ~ în picioare A călca în picioare. 8 vt (Pex; fig; c. i. obiecte sau însușiri ale acestora, ființe, mai ales oameni sau manifestări ale lor) A nimici. 9 vt (Spc; fig; c. i. manifestări ale oamenilor) A reprima. 10 vrr (D. oameni sau d. grupuri de oameni care se pun brusc în mișcare sau care se află într-un spațiu relativ restrâns) (A se deplasa dezordonat și repede, într-o anumită direcție și) a se înghesui (foarte) strâns unul în altul (ca urmare a spaimei, a panicii) provocându-și leziuni, traumatisme etc. 11-12 vtr (Subiectul și complementul indică legume, mai ales, fructe, de obicei, foarte coapte și, eventual, așezate unele peste altele în cantitate mare) A(-și) modifica (prin cădere, prin lovire, prin acțiunea greutății proprii etc.) forma, consistența, aspectul etc., devenind sau făcând să devină o pastă informă (depreciindu-se sau făcând să se deprecieze sub aspect calitativ) Si: a (se) bate (1), a (se) lovi, a (se) sparge, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (pop) a (se) storci, (înv) a (se) stropși (8), (reg) a (se) meci⁴, a (se) pistosi, a (se) storcoși (1-2), a (se) toroști.

STRIVI, strivesc, vb. IV. Tranz. 1. A turti, a fărîma (prin apăsare sau printr-o lovitură puternică). Cerul... era mohorît și nepăsător și se cobora foarte jos, parcă s-ar fi pus să strivească pămîntul. REBREANU, N. 68. Deschidea cutia, și luînd cîte o bomboană, o ridica în sus, se făcea c-o dă și o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Cînd se gătea a-l strivi cu piciorul, tăunele zise... ISPIRESCU, L. 44. ♦ Fig. A nimici, a distruge. Cine e nerod să ardă în cărbuni smarandul rar Ș-a lui vecinică lucire s-o strivească în zadar? EMINESCU, O. I 83. Alexandru Lăpușneanu va sparge cuibul și va strivi acest furnicar de intriganți ce făcea și desfăcea domni. NEGRUZZI, S. I 275. 2. (Folosit mai ales la participiu) A îngrămădi, a înghesui puternic; a înăbuși; a copleși. Înădușiți, striviți de puterea noastră covîrșitoare, dușmanii căzură pînă la unul. La TDRG. La pod se-nghesuiesc să treacă deodată cai, oameni și tunuri. Se face o larmă ș-un învălmășag, de nu mai știu încotro să se miște. Toți poruncesc și nimeni n-asculiă. Unii mor striviți de-mbulzeală, alții s-azvîrle în mocirlă. VLAHUȚĂ, O. A. II 120. ◊ Refl. reciproc. Oamenii se striveau... să se uite peste umerii celor din față. DUMITRIU, N. 63. Nuntașii... au început să încure, printre norodul ce se strivea cuprins de spaimă, caii nerăbdători. GALACTION, O. I 73.

A STRIVI ~esc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-și ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleși de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati

A SE STRIVI pers. 3 se ~ește intranz. A-și pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati

strivì v. 1. a turti sub o puternică apăsare, sub o lovitură violentă; 2. fig. a prăpădi. [Sl. SŬTRYVATI, a sdrumica].

stârvi² v vz strivi

strii v vz strivi

strivésc v. tr. (vsl. sŭ-tryvati, sŭ-trytĭ, sŭ-trĭeti, zdrobesc). Zdrobesc, vorbind maĭ ales de lucrurĭ micĭ: a strivi o vișină În gură, o omidă cu picĭoru. Fig. Înving, întrec, prăpădesc de tot.

strivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, 1 sg. strivește, imperf. 1 striveam; conj. prez. 1 sg. să strivesc, 3 să strivească

strivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, imperf. 3 sg. strivea; conj. prez. 3 să strivească

strivi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strivesc, imperf. 3 sg. strivea; conj. prez. 3 sg. și pl. strivească

STRIVI vb. v. nimici, snopi, stâlci.

STRIVI vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.

STRIVI vb. 1. a stîlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a (se) zdrobi, (înv.) a (se) smăcina. (S-a ~ de caldarîm.) 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii pentru a face mustul.) 4. a (se) storci, a (se) terciui, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. și Munt.) a (se) storcoși, (Transilv.) a (se) toroști. (Fructele s-au ~.) 5. a se bate, a se lovi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Cîteva pere s-au ~.)

strivi vb. v. SNOPI. STÎLCI.

strivi (-vesc, it), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).