11 definiții pentru stricăcios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICĂCIÓS, -OÁSĂ, stricăcioși, -oase, adj. Dăunător, vătămător. – Strica + suf. -ăcios.

STRICĂCIÓS, -OÁSĂ, stricăcioși, -oase, adj. Dăunător, vătămător. – Strica + suf. -ăcios.

stricăcios, ~oa a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: strica + -ăcios] 1 (Îdt) Care se poate strica ușor. 2 (Înv; d. obiecte) Fragil (1). 3 (Înv) Care este (ușor) alterabil. 4 (Înv; asr) Dăunător (1). 5 (Înv) Efemer (1).

STRICĂCIÓS, -OÁSĂ, stricăcioși, -oase, adj. (Învechit și arhaizant) Vătămător, dăunător. Tu, creștin plin de lepra iubirii stricăcioase... putea-vei tu să mai înveți pe cei fără de lege. GALACTION, O. I 171. Asemine cu cel soare ce cu focul de prin rază Ierburile stricăcioase le mai și înveninează. CONACHI, P. 280.

STRICĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care se strică ușor. 2) v. STRICĂTOR. /a (se) strica + suf. ~ăcios

stricăcios a. 1. care (se) strică ușor; 2. vătămător: poamele necoapte sunt stricăcioase stomacului.

stricăcĭós, -oásă adj. Vătămător: apa prea multă e stricăcĭoasă semănăturilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stricăcios (rar) adj. m., pl. stricăcioși; f. stricăcioa, pl. stricăcioase

stricăcios adj. m., pl. stricăcioși; f. stricăcioasă, pl. stricăcioase

stricăciós adj. m., pl. stricăcióși; f. sg. stricăcioásă, pl. stricăcioáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRICĂCIÓS adj. v. alterabil, dăunător, efemer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.

stricăcios adj. v. ALTERABIL. DĂUNĂTOR. EFEMER. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PIERITOR. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. SCHIMBĂTOR. STRICĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VĂTĂMĂTOR. VREMELNIC.

Intrare: stricăcios
stricăcios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricăcios
  • stricăciosul
  • stricăciosu‑
  • stricăcioa
  • stricăcioasa
plural
  • stricăcioși
  • stricăcioșii
  • stricăcioase
  • stricăcioasele
genitiv-dativ singular
  • stricăcios
  • stricăciosului
  • stricăcioase
  • stricăcioasei
plural
  • stricăcioși
  • stricăcioșilor
  • stricăcioase
  • stricăcioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stricăcios, stricăcioaadjectiv

  • 1. Dăunător, vătămător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tu, creștin plin de lepra iubirii stricăcioase... putea-vei tu să mai înveți pe cei fără de lege. GALACTION, O. I 171. DLRLC
    • format_quote Asemine cu cel soare ce cu focul de prin rază Ierburile stricăcioase le mai și înveninează. CONACHI, P. 280. DLRLC
etimologie:
  • Strica + sufix -ăcios. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.