O definiție pentru stricățire

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

STRICĂȚÍRE s. f. v. stricăți. [DAR]

Intrare: stricățire
stricățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricățire
  • stricățirea
plural
  • stricățiri
  • stricățirile
genitiv-dativ singular
  • stricățiri
  • stricățirii
plural
  • stricățiri
  • stricățirilor
vocativ singular
plural