opțiuni
  • info

11 definiții pentru stricăcios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRICĂCIOS, -OASĂ, stricăcioși, -oase, adj. Dăunător, vătămător. – Strica + suf. -ăcios.

STRICĂCIOS, -OASĂ, stricăcioși, -oase, adj. Dăunător, vătămător. – Strica + suf. -ăcios.

stricăcios, ~oasă a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: strica + -ăcios] 1 (Îdt) Care se poate strica ușor. 2 (Înv; d. obiecte) Fragil (1). 3 (Înv) Care este (ușor) alterabil. 4 (Înv; asr) Dăunător (1). 5 (Înv) Efemer (1).

STRICĂCIOS, -OASĂ, stricăcioși, -oase, adj. (Învechit și arhaizant) Vătămător, dăunător. Tu, creștin plin de lepra iubirii stricăcioase... putea-vei tu să mai înveți pe cei fără de lege. GALACTION, O. I 171. Asemine cu cel soare ce cu focul de prin rază Ierburile stricăcioase le mai și înveninează. CONACHI, P. 280.

STRICĂCIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care se strică ușor. 2) v. STRICĂTOR. /a (se) strica + suf. ~ăcios

stricăcios a. 1. care (se) strică ușor; 2. vătămător: poamele necoapte sunt stricăcioase stomacului.

stricăcĭós, -oásă adj. Vătămător: apa prea multă e stricăcĭoasă semănăturilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stricăcios (rar) adj. m., pl. stricăcioși; f. stricăcioasă, pl. stricăcioase

stricăcios adj. m., pl. stricăcioși; f. stricăcioasă, pl. stricăcioase

stricăcios adj. m., pl. stricăcioși; f. sg. stricăcioasă, pl. stricăcioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRICĂCIOS adj. v. alterabil, dăunător, efemer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.

stricăcios adj. v. ALTERABIL. DĂUNĂTOR. EFEMER. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PIERITOR. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. SCHIMBĂTOR. STRICĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VĂTĂMĂTOR. VREMELNIC.

Intrare: stricăcios
stricăcios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricăcios
  • stricăciosul
  • stricăciosu‑
  • stricăcioasă
  • stricăcioasa
plural
  • stricăcioși
  • stricăcioșii
  • stricăcioase
  • stricăcioasele
genitiv-dativ singular
  • stricăcios
  • stricăciosului
  • stricăcioase
  • stricăcioasei
plural
  • stricăcioși
  • stricăcioșilor
  • stricăcioase
  • stricăcioaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stricăcios, stricăcioasăadjectiv

  • 1. Dăunător, vătămător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dăunător vătămător
    • format_quote Tu, creștin plin de lepra iubirii stricăcioase... putea-vei tu să mai înveți pe cei fără de lege. GALACTION, O. I 171. DLRLC
    • format_quote Asemine cu cel soare ce cu focul de prin rază Ierburile stricăcioase le mai și înveninează. CONACHI, P. 280. DLRLC
etimologie:
  • Strica + sufix -ăcios. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.