15 definiții pentru străvechi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține Antichității sau preistoriei. – Pref. stră- + vechi.

străvechi, ~e a [At: I. CIHAC, I. N. 271/6 / V: ~rev~ / Pl: ~ / E: stră- + vechi] 1 Care datează de foarte multă vreme Si: (liv) imemorial, (înv) nepomenit, prea vechi, sur. 2 Care are o vechime sau durează de un secol sau de mai multe secole Si: secular. 3 (Îlav) Din ~ Din trecut Si: de altădată, de demult. 4 (Prin exagerare; d. obiecte de îmbrăcăminte, accesorii etc.) Care a fost utilizat mult timp Si: vechi, uzat, tocit. 5 (Rar; d. ființe) Bătrân (1). 6 Care aparține strămoșilor Si: strămoșesc (1). 7 Moștenit de la strămoși Si: strămoșesc (4). 8 Specific strămoșilor Si: strămoșesc (3). 9 Care se află la începutul istoric al omenirii sau al unei comunități sociale. 10 Care este la originea existenței cuiva sau a ceva. 11 Care aparține începutului istoric al omenirii. 12 Care este specific începutului istoric al omenirii Si: arhaic (1), primitiv, vechi. 13 Care a existat altădată și a încetat să mai existe. 14 (Pex) Antic (1).

STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține antichității sau preistoriei. – Stră- + vechi.

STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. (Despre lucruri) Care datează de foarte multă vreme, există din timpuri îndepărtate; foarte vechi. Poate să fie și o durere străveche care apasă sufletele. REBREANU, R. I 44. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic. EMINESCU, O. I 76. Dar văd că m-am depărtat de scopul ce mi-am propus, care este a-ți arăta o descoperire ce am făcut într-un străvechi manuscris, în care am cetit următoarele... NEGRUZZI, S. I 269. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Vechi, uzat. Adus de spate, cu mînile pe genunchi, sta apăsat de o durere mare, învălit în bunda neagră, străveche. SADOVEANU, O. VII 371. Chiar atunci apăru în ușă și Rogojinaru, cu o țigară de foi între dinți, cu o umbrelă străveche la subțioară. REBREANU, R. I 42. ♦ (Rar, despre oameni) Foarte bătrîn. Jandarii au biruit... scoțînd pe imaș moșnegi străvechi în durligile goale, oameni care zăceau în bulendre de ani. CAMILAR, N. II 148. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii; care aparține antichității sau preistoriei. Sus pe stîncă-n noapte-adîncă Un castel străvechi se vede. IOSIF, T. 74. Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche. EMINESCU, O. I 45. Animale dispărute, ce s-au găsit... gravate cu sula de către oamenii străvechi, cari în timpii perioadei glaciare a Europei se adăposteau în peșterile de la Madeleine. ODOBESCU, S. III 79.

STRĂVÉCHI ~e (~i) Care este moștenit de la strămoși; transmis prin moștenire; strămoșesc; străbun. Vremuri ~. Așezare ~e. /stră- + vechi

străvéchĭ, -che adj. (stră- și vechĭ). Foarte vechĭ, de secule și mileniĭ: timpurĭ străvechĭ.

străvechiu a. foarte vechiu: sufletul visează toată istoria străveche EM.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străvechi adj. m., f. străveche, art. străvechea, g.-d. art. străvechii; pl. m. și f. străvechi, art. m. străvechii

străvechi adj. m., f. străveche, art. străvechea, g.-d. art. străvechii; pl. m. și f. străvechi, art. m. străvechii

străvéchi adj. m., f. străvéche, art. străvéchea, g.-d. art. străvéchii; pl. m. și f. străvéchi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂVÉCHI adj. 1. (livr.) imemorabil, imemorial, (înv.) nepomenit, preavechi, (înv. fig.) sur. (Din vremuri ~.) 2. v. arhaic. 3. secular. (O tradiție ~.) 4. străbun. 5. v. bătrân.

STRĂVECHI adj. 1. (livr.) imemorial, (înv.) nepomenit, preavechi, (înv. fig.) sur. (Din vremuri ~.) 2. arhaic, primitiv, vechi. (Civilizații ~.) 3. secular. (O tradiție ~.) 4. străbun, (înv.) străbunesc. (O datină ~.) 5. bătrîn, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.)

Intrare: străvechi
străvechi adjectiv
adjectiv (A117)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străvechi
  • străvechiul
  • străvechiu‑
  • străveche
  • străvechea
plural
  • străvechi
  • străvechii
  • străvechi
  • străvechile
genitiv-dativ singular
  • străvechi
  • străvechiului
  • străvechi
  • străvechei
plural
  • străvechi
  • străvechilor
  • străvechi
  • străvechilor
vocativ singular
plural
strevechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străvechi, străvecheadjectiv

  • 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poate să fie și o durere străveche care apasă sufletele. REBREANU, R. I 44. DLRLC
    • format_quote Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic. EMINESCU, O. I 76. DLRLC
    • format_quote Dar văd că m-am depărtat de scopul ce mi-am propus, care este a-ți arăta o descoperire ce am făcut într-un străvechi manuscris, în care am cetit următoarele... NEGRUZZI, S. I 269. DLRLC
    • 1.1. prin exagerare sau glumeț Uzat, vechi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: uzat vechi
      • format_quote Adus de spate, cu mînile pe genunchi, sta apăsat de o durere mare, învălit în bunda neagră, străveche. SADOVEANU, O. VII 371. DLRLC
      • format_quote Chiar atunci apăru în ușă și Rogojinaru, cu o țigară de foi între dinți, cu o umbrelă străveche la subțioară. REBREANU, R. I 42. DLRLC
    • 1.2. rar (Despre oameni) Foarte bătrân. DLRLC
      • format_quote Jandarii au biruit... scoțînd pe imaș moșnegi străvechi în durligile goale, oameni care zăceau în bulendre de ani. CAMILAR, N. II 148. DLRLC
  • 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține Antichității sau preistoriei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Sus pe stîncă-n noapte-adîncă Un castel străvechi se vede. IOSIF, T. 74. DLRLC
    • format_quote Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche. EMINESCU, O. I 45. DLRLC
    • format_quote Animale dispărute, ce s-au găsit... gravate cu sula de către oamenii străvechi, cari în timpii perioadei glaciare a Europei se adăposteau în peșterile de la Madeleine. ODOBESCU, S. III 79. DLRLC
etimologie:
  • Prefix stră- + vechi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.