16 definiții pentru străbate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz, A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Pref. stră-[1] + bate.

  1. Dar DEX’09 nu mai oferă definiție pentru stră-. — gall

străbate [At: PSALT. HUR. 512/11 / V: (înv) ~reb~ / Pzi: străbat / E: stră- + bate] 1-2 vti A intra în profunzime, până în partea opusă Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a trece, (liv) a penetra, (înv) a proidi. 3-4 vti A face o gaură răzbind în partea cealaltă (cu ajutorul unui instrument cu vârf ascuțit) Si: a găuri (1-2), a perfora, a scobi1, a sfredeli (7), a străpunge (1), (îrg) a petrece, a potricăli, (reg) a borteli, a borti, a butori (1), a găuni (1), a răzbici2, a sclidiri, a sfredeluși, a străfiga2. 5 vi (D. sunete, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu (până la un anumit punct) fâcându-se auzit Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străpunge (3), (îvr) a străpasa. 6 vi (Pan) A privi cu atenție (încercând să vadă clar, în ciuda dificultăților) Si: a măsura, a observa, a scormoni, a scruta, a sfredeli, a străpunge (5). 7 vt (Înv) A intui. 8 vt (Pan; mai ales d. ploaie) A uda foarte rău (adesea dând senzația de străbatere a corpului). 9 vi A izbuti să ajungă sau să intre undeva (cu greu) Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străpunge (9). 10 vi A-și face loc, înlăturând obstacolele Si: a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străpunge (10). 11 vi (Înv; d. dinții de lapte) A apărea (3). 12-13 vti (Rar) A reieși. 14 vt (D. senzații, stări, sentimente etc.; c. i. oameni, sufletul sau părți ale corpului lor) A pune stăpânire (pe cineva sau pe ceva) Si: a copleși (12), a cuprinde (20), a domina (1), a pătrunde, a străpunge (8), (liv) a penetra. 15-16 vti A circula pe toată întinderea (în diverse sensuri) de la un capăt la altul Si: a cutreiera (1-2), a măsura, a parcurge, a răzbate, a traversa, a trece. 17-18 vti (Pgn) A merge (până la capăt) Si: a parcurge (3). 19-20 vti A fi sau a se întinde pe o mare suprafață Si: a împânzi. 21-22 vti A se împrăștia în toate părțile Si: a împânzi. 23 vt (De obicei cu determinările „cu privirea”, „cu ochii”) A privi (succesiv și repede) Si: a parcurge. 24 vt A se uita în treacăt la ceva Si: a parcurge. 25 vt A citi repede și superficial Si: a parcurge. 26 vt (Pgn) A citi (2).

STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece printr-un corp, a pătrunde prin..., a traversa, a răzbi. 2. Tranz. A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul; a parcurge, a cutreiera, a traversa. 3. Intranz. A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a răzbate. ♦ A ajunge la... ♦ Fig. A izbuti, a reuși. – Stră- + bate.

STRĂBÁTE, străbát, vb. III. 1. Tranz. A intra într-un corp și a trece printr-însul, pătrunzîndu-l de la o margine la alta; a răzbi. Clinchetul tălăngilor de la gîtul vitelor se aude uneori străbătînd... aerul rece al înălțimilor. BOGZA, C. O. 74. M-a străbătut un glonte prin furca pieptului și mi-a ieșit pe lîngă șira spinării. SADOVEANU, P. M. 125. O fulgerare roșie străbate luminișul. GÎRLEANU, L. 14. Iată lacul. Luna plină, Poleindu-l, îl străbate. EMINESCU, O. I 210. ◊ Fig. Un cutremur străbătu mulțimea. DUMITRIU, N. 98. E un sfîrșit de toamnă, ploios și umed, Negurile s-au lăsat jos și cern o ploaie măruntă și deasă care te străbate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 167. ◊ Intranz. Prin perdelele de la ferestre străbătea lumina slabă. DUMITRIU, N. 65. O rază de soare străbătu deodată în fund și lumină grămezile de mere galbene și roșii. SADOVEANU, E. 123. Prin petece străbate sîngele, iar nenorocitul privește așa de trist cu ochii săi sinceri. GHEREA, ST. CR. II 87. (Fig.) Cînd îmi aruncam ochii spre negurile munților din miazăzi și cînd închipuirea mea străbătea în taina lor adîncă și liniștită, mi se părea că ceva mă soarbe, că întreaga mea ființă se subție, ca suptă de o gură nevăzută. HOGAȘ, M. N. 152. 2. Tranz. A merge pe un teritoriu întins, parcurgîndu-l de la un capăt la altul; a cutreiera. Fluiera un viers de voinicie, străbătînd poienile deșarte. SADOVEANU, N. P. 375. Merg... Pe potecă fără soare Ori străbat în pas alene Luminișuri fără flori. TOPÎRCEANU, B. 21. Străbatem codrul de brazi, așternut pe poalele muntelui «Piatra» și ieșim iarăși în luminiș. VLAHUȚĂ, O. A. II 150. Îți dau catarg lîngă catarg, Oștiri spre a străbate Pămîntu-n lung și marea-n larg. EMINESCU, O. I 178. ◊ Fig. Gîndul meu în sboru-i străbate orizontul. ALECSANDRI, T. II 154. ◊ Intranz. Parcă străbate-o săgeată De-a lungul cîmpiilor reci. COȘBUC, P. II 9. De-aș fi istoric, aș străbate prin toate bordeiele, să descopăr o amintire sau o rugină de armă. RUSSO, S. 36. 3. Intranz. A-și face loc (cu greu) printr-o mulțime; a trece, a se strecura, a răzbi, a răzbate. Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare. REBREANU, R. II 93. ◊ Fig. Prin toate lucrările lui Bălcescu străbate ideea înaintată că făuritorii istoriei nu sînt capetele încoronate, ci noroadele muncitoare. SADOVEANU, E. 50. Prin ramuri suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii De banca pe care ai stat. TOPÎRCEANU, B. 80. ◊ Tranz. Străbăturăm, cu destulă osteneală, mulțimea ce era adunată ca să admire pe Zoe; și ajunserăm pînă la dînsa. BOLINTINEANU, O. 386. ♦ (Cu determinări locale care indică ținta) A ajunge la... Acușa la ureche-i un cîntec vechi străbate, Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate. EMINESCU, O. I 96. Semenic de pe cetate, Spune mîndrei sănătate, Că la ea nu pot străbate. HODOȘ, P. P. 110. ♦ Fig. A izbuti, a reuși. Am cîteva comunicări la revistele de specialitate, despre care s-a făcut oarecare caz... La sfîrșit tot străbați. Viața nu e atît de ingrată. C. PETRESCU, Î. II 265.

A STRĂBÁTE străbát 1. tranz. 1) (medii) A pătrunde de la o margine la alta, trecând prin interior. Glontele a străbătut peretele. 2) (suprafețe întinse) A parcurge de la un capăt la altul; a traversa. ~ toată țara.~ pământul în lung și în lat a călători mult. 2. intranz. v. A RĂZBATE. /stră- + a bate

străbate v. 1. a călca un loc în toate direcțiunile: a străbate o țară; 2. a, trece prin: a străbate o pădure; 3. fig. a pătrunde: sgomotul străbătu până la noi. [Cf. a bate câmpii].

străbát, -bătút, a -báte v. tr. (stră- și bat). Pătrund pin toată lungimea saŭ lățimea: a străbate (a parcurge) o țară în lung și’n lat, glonțu a străbătut scîndura, sulița ĭ-a străbătut (străpuns) trupu. V. intr. Pătrund, răzbat, răzbesc, ajung: glonțu a străbătut pin scîndură, el a străbătut pin zăpadă, pin mulțime; strigătele luĭ au străbătut pînă la noĭ.Strebat (Cjb. Eneida, 6, 139).

străbăláre -át, -éz, V. destrăb-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străbate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbat, 2 sg. străbați, 3 sg. străbate, imperf. 1 sg. străbăteam, perf. s. 1 sg. străbătui, m.m.c.p. 1 pl. străbătuserăm; conj. prez. 1 sg. să străbat, 3 să străba; ger. străbătând; part. străbătut

străbate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbat, 1 pl. străbatem, 2 pl. străbateți, imperf. 3 sg. străbătea; conj. prez. 3 să străbată; imper. 2 sg. străbate, 2 pl. străbateți; ger. străbătând; part. străbătut

străbáte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. străbát, 1 pl. străbátem, 2 pl. străbáteți; part. străbătút

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂBÁTE vb. 1. v. pătrunde. 2. v. răzbate. 3. a despica. (O pasăre străbate văzduhul). 4. a intra, a pătrunde. (Lumina străbate pe fereastră). 5. v. ajunge. 6. a face, a merge, a parcurge. (Străbate zilnic 10 km.) 7. v. parcurge. 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a străbătut distanța de 5000 m în...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vântura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (Străbate pe rând orașele și satele). 10. v. colinda. 11. v. parcurge.

STRĂBATE vb. 1. a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a străpunge, a trece, (livr.) a penetra. (Cuiul ~ prin perete.) 2. a răzbate. (Nu putea ~ prin mulțime.) 3. a despica. (O pasăre ~ văzduhul.) 4. a intra, a pătrunde. (Lumina ~ pe fereastră.) 5. a ajunge, a răzbate, a răzbi. (Strigătul ~ pînă la el.) 6. a face, a merge, a parcurge. (~ zilnic 10 km.) 7. a măsura, a parcurge. (~ camera de la un capăt la celălalt.) 8. (SPORT) a acoperi, a parcurge. (Atletul a ~ distanța de 5000 m în...) 9. a colinda, a cutreiera, a parcurge, a vîntura, (pop. și fam.) a bate, (pop.) a călca, a ocoli, a petrece, (înv. și reg.) a răzbate, (înv.) a plimba, (rar fig.) a treiera. (~ pe rînd orașele și satele.) 10. a parcurge, a traversa, (înv.) a spăla. (Dunărea ~ mai multe țări.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

străbáte (-t, ătút), vb.1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu pref. stră-. Der. directă de la un lat. *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – Der. străbătător, adj. (pătrunzător; deștept).

Intrare: străbate
verb (VT606)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străbate
  • străbatere
  • străbătut
  • străbătutu‑
  • străbătând
  • străbătându‑
singular plural
  • străbate
  • străbateți
  • străbăteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străbat
(să)
  • străbat
  • străbăteam
  • străbătui
  • străbătusem
a II-a (tu)
  • străbați
(să)
  • străbați
  • străbăteai
  • străbătuși
  • străbătuseși
a III-a (el, ea)
  • străbate
(să)
  • străba
  • străbătea
  • străbătu
  • străbătuse
plural I (noi)
  • străbatem
(să)
  • străbatem
  • străbăteam
  • străbăturăm
  • străbătuserăm
  • străbătusem
a II-a (voi)
  • străbateți
(să)
  • străbateți
  • străbăteați
  • străbăturăți
  • străbătuserăți
  • străbătuseți
a III-a (ei, ele)
  • străbat
(să)
  • străba
  • străbăteau
  • străbătu
  • străbătuseră
strebate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străbate, străbatverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A trece printr-un corp, a pătrunde prin... DEX '09 DLRLC
    • format_quote Clinchetul tălăngilor de la gîtul vitelor se aude uneori străbătînd... aerul rece al înălțimilor. BOGZA, C. O. 74. DLRLC
    • format_quote M-a străbătut un glonte prin furca pieptului și mi-a ieșit pe lîngă șira spinării. SADOVEANU, P. M. 125. DLRLC
    • format_quote O fulgerare roșie străbate luminișul. GÎRLEANU, L. 14. DLRLC
    • format_quote Iată lacul. Luna plină, Poleindu-l, îl străbate. EMINESCU, O. I 210. DLRLC
    • format_quote figurat Un cutremur străbătu mulțimea. DUMITRIU, N. 98. DLRLC
    • format_quote figurat E un sfîrșit de toamnă, ploios și umed, Negurile s-au lăsat jos și cern o ploaie măruntă și deasă care te străbate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 167. DLRLC
    • format_quote Prin perdelele de la ferestre străbătea lumina slabă. DUMITRIU, N. 65. DLRLC
    • format_quote O rază de soare străbătu deodată în fund și lumină grămezile de mere galbene și roșii. SADOVEANU, E. 123. DLRLC
    • format_quote Prin petece străbate sîngele, iar nenorocitul privește așa de trist cu ochii săi sinceri. GHEREA, ST. CR. II 87. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd îmi aruncam ochii spre negurile munților din miazăzi și cînd închipuirea mea străbătea în taina lor adîncă și liniștită, mi se părea că ceva mă soarbe, că întreaga mea ființă se subție, ca suptă de o gură nevăzută. HOGAȘ, M. N. 152. DLRLC
  • 2. tranzitiv A trece pe o suprafață în diferite sensuri, pe toată întinderea ei, de la un capăt la altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fluiera un viers de voinicie, străbătînd poienile deșarte. SADOVEANU, N. P. 375. DLRLC
    • format_quote Merg... Pe potecă fără soare Ori străbat în pas alene Luminișuri fără flori. TOPÎRCEANU, B. 21. DLRLC
    • format_quote Străbatem codrul de brazi, așternut pe poalele muntelui «Piatra» și ieșim iarăși în luminiș. VLAHUȚĂ, O. A. II 150. DLRLC
    • format_quote Îți dau catarg lîngă catarg, Oștiri spre a străbate Pămîntu-n lung și marea-n larg. EMINESCU, O. I 178. DLRLC
    • format_quote figurat Gîndul meu în sboru-i străbate orizontul. ALECSANDRI, T. II 154. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Parcă străbate-o săgeată De-a lungul cîmpiilor reci. COȘBUC, P. II 9. DLRLC
    • format_quote intranzitiv De-aș fi istoric, aș străbate prin toate bordeiele, să descopăr o amintire sau o rugină de armă. RUSSO, S. 36. DLRLC
  • 3. intranzitiv A trece pe undeva cu greu, învingând obstacole; a se strecura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pavel se lupta să străbată prin înghesuială, ajutat de glasuri silitoare. REBREANU, R. II 93. DLRLC
    • format_quote figurat Prin toate lucrările lui Bălcescu străbate ideea înaintată că făuritorii istoriei nu sînt capetele încoronate, ci noroadele muncitoare. SADOVEANU, E. 50. DLRLC
    • format_quote figurat Prin ramuri suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii De banca pe care ai stat. TOPÎRCEANU, B. 80. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Străbăturăm, cu destulă osteneală, mulțimea ce era adunată ca să admire pe Zoe; și ajunserăm pînă la dînsa. BOLINTINEANU, O. 386. DLRLC
    • 3.1. A ajunge la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acușa la ureche-i un cîntec vechi străbate, Ca murmur de izvoare prin frunzele uscate. EMINESCU, O. I 96. DLRLC
      • format_quote Semenic de pe cetate, Spune mîndrei sănătate, Că la ea nu pot străbate. HODOȘ, P. P. 110. DLRLC
    • 3.2. figurat Izbuti, reuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am cîteva comunicări la revistele de specialitate, despre care s-a făcut oarecare caz... La sfîrșit tot străbați. Viața nu e atît de ingrată. C. PETRESCU, Î. II 265. DLRLC
etimologie:
  • Prefix stră- + bate. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.