opțiuni
  • info

13 definiții pentru strădalnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂDALNIC, -Ă, strădalnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Harnic, sârguincios. – Din sb. stradalnik.

strădalnic, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 1v/17 / V: (înv) ~radan~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv страдалънъ] 1-2 (Asr) Sârguincios (2, 4).

STRĂDALNIC, -Ă, strădalnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Harnic, sârguincios. – Din scr. stradalnik.

STRĂDALNIC, -Ă, strădalnici, -e, adj. (Învechit, despre oameni) Străduitor. Și cum era moș Nichifor strădalnic și iute la trebile lui, răpede zvîrle niște coșolină în căruță, așterne deasupra o păreche de poclăzi, înhamă iepușoarele, își ia cojocul între umere și biciul în mînă și, tiva băiete! CREANGĂ, P. 113.

strădalnic a. Mold. străduitor: moșu era strădalnic CR. [Tras din slav. STRADALĬNŬ, care suferă].

strădálnic, -ă adj. (vsl. stradalĭnŭ, care sufere, cu sufixu -nic). Nord. Rar. Care se străduĭește, sîrguitor, harnic. – La Dos. stradanic (vsl. stradanŭ, care se ostenește).

stradanic, ~ă a vz strădalnic

stradánic, -ánie, V. strădalnic, -anie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strădalnic (înv., reg.) adj. m., pl. strădalnici; f. strădalnică, pl. strădalnice

strădalnic (înv., reg.) adj. m., pl. strădalnici; f. strădalnică, pl. strădalnice

strădalnic adj. m., pl. strădalnici; f. sg. strădalnică, pl. strădalnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂDALNIC adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

strădalnic adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

Intrare: strădalnic
strădalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strădalnic
  • strădalnicul
  • strădalnicu‑
  • strădalnică
  • strădalnica
plural
  • strădalnici
  • strădalnicii
  • strădalnice
  • strădalnicele
genitiv-dativ singular
  • strădalnic
  • strădalnicului
  • strădalnice
  • strădalnicei
plural
  • strădalnici
  • strădalnicilor
  • strădalnice
  • strădalnicelor
vocativ singular — —
plural — —
stradanic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strădalnic, strădalnicăadjectiv

  • 1. învechit regional Harnic, străduitor, sârguincios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: harnic străduitor sârguincios
    • format_quote Și cum era moș Nichifor strădalnic și iute la trebile lui, răpede zvîrle niște coșolină în căruță, așterne deasupra o păreche de poclăzi, înhamă iepușoarele, își ia cojocul între umere și biciul în mînă și, tiva băiete! CREANGĂ, P. 113. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.