15 definiții pentru strânsoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂNSOARE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare. 2. Fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (Înv.) Caznă, chin, suferință. 3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime. II. 1. (Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate. 2. (Înv.) Colecție. – Strâns2 + suf. -oare.

STRÂNSOARE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare. 2. Fig. Îngrădire, constrângere. ♦ (Înv.) Caznă, chin, suferință. 3. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt; îngustime. II. 1. (Pop.) Recoltă. ♦ Bogăție, averi acumulate. 2. (Înv.) Colecție. – Strâns2 + suf. -oare.

strânsoare sf [At: ANTIM, P. / V: (înv) strin~, (îvr) ~orie / Pl: ~ori / E: strâns1 + -oare] 1 (Predomină ideea de apropiere în spațiu) Exercitare (cu ceva) a unei presiuni (puternice), din două sau din mai multe părți ori din toate părțile, asupra unui obiect sau asupra unei ființe, mai ales asupra unei persoane, ori asupra unor părți ale corpului acestora, reducându-le volumul, modificându-le forma etc. Si: apăsare (1), apăsat1 (1), presare, presat1, strângere (1), strâns1 (1), strânsură (1), (înv) strânsătură (1), (îvr) strângătură (1). 2 (Olt; îe) A lua la ~ori pe cineva A lua pe cineva din scurt. 3 (Rar) Strângere (3). 4 (Îvr; ccr) Gaică (de încheiat sau de legat la veșmintele preoțești). 5 (Îvr) Tortură. 6 (Înv; pex) Pedeapsă. 7 (Îvp; fig) Chin (4). 8 (Înv; fig; în legătură cu verbe ca „a apuca”, „a da” etc.) Constrângere (1). 9 (Îvr; fig) Severitate (1). 10 (Fig; de obicei în legătură cu verbele „a da”, „a avea”) Poruncă. 11 (Înv; fig) Strâmtoare (7). 12 (Înv; spc) Îngrădire. 13 (Rar; pex) Supraveghere strictă. 14 (Pan) Spațiu (foarte) strâmt Si: îngustime, strâmtoare (4), (rar) strâmtură (3), (reg) strâmtețe (2). 15 Prindere (foarte) tare cu degetele mâinii (sau ale mâinilor) foarte apropiate între ele, a unui obiect sau a unei părți a acestuia ori a unei ființe, mai ales persoane, sau a unei părți a corpului acestuia, ținând (cât mai) aproape de sine și nelăsând un timp (să se îndepărteze, să scape etc.) din mână Si: încleștare, încleștat, strângere (7), strâns1 (5), (rar) strânsătură (4), strânsură (4). 16 (Cuprindere cu putere, cu mâinile, cu brațele a trupului cuiva, pentru a aduce și a ține foarte aproape de sine, ca) gest de prietenie, de mare afecțiune etc. Si: îmbrățișare, îmbrățișat, înlănțuire, înlănțuit, strângere (9), strâns1 (7), (reg) strânsură (6). 17 (Asr) Contractare (4). 18 (Îdt; îs) ~ de mână Strângere de mână V strângere. 19 (Rar; îs) ~ de inimă Strângere de inimă V strângere. 20 (Îvp; pex; de obicei lpl) Colică (1). 21 (Trs) Diaree (1). 22 (Rar) Strângere (31). 23 (Îvr) Strângere (35). 24 (Pop; pex; ccr) Recoltă. 25 (Rar; pex) Strângere (39). 26 (Asr; pex; ccr) Avere (4). 27 (Îvr; pex) Economie1 (6). 28 (Îvr) Zgârcenie. 29 (Îvr) Colecție (1). 30 (Înv) Strângere (42).

STRÂNSOARE ~ori f. 1) v. STRÂNGERE. 2) Suportare a unei acțiuni de strângere de către un obiect oarecare. 3) v. STRÂMTOARE. 4) fig. Limitare a libertății de acțiune; constrângere. 5) Roadă strânsă într-un an; recoltă. /strâns + suf. ~oare

strânsoare f. 1. strângere: strânsoare de mână; 2. recoltă; 3. colică la prunci.

STRÎNSOARE, strînsori, s. f. I. 1. Faptul de a strînge; apăsare, presiune; încleștare. Își făcuseră țigări. Pentru cei care aveau mîinile prea umflate de strînsoarea frînghiilor, cînd fuseseră aduși, sau degetele zdrobite în bătaie, răsuceau țigări ceilalți. DUMITRIU, B. F. 157. Foarte frumos, domnule bădie, zise ea în sfîrșit, desfăcîndu-și ușor mînile din strînsoarea mea și așezîndu-se pe un scaun. HOGAȘ, M. N. 21. Se trîntește pe brînci în pat, își reazimă inima, în care simte o strînsoare nedefinită, pe mîna dreaptă, și pe cea stîngă fruntea caldă. CARAGIALE, S. 62. 2. Supraveghere strictă; îngrădire, constrîngere. Acu începe cu adevărat pentru o domniță viața, cînd scapă de strînsoare și intră în lume. Slobodă este după asta să facă așa cum îi place. SADOVEANU, Z. C. 332. Adeseori noaptea mă scol, ascult, și aud pași în păretele meu. Iată subt ce strînsoare trăiesc, Tisbe. NEGRUZZI, S. III 406. ◊ Fig. A răilor povețe Țin duhul în strînsoare. NEGRUZZI, S. II 180. 3. Faptul de a fi strîns, înghesuit; înghesuială. Din strînsoarea podurilor de peste gîrlă, lumea se revarsă spre biserica Domnița Bălașa. CAMIL PETRESCU, O. II 254. 4. (Învechit) Chin, suferință. Nu putem scăpa din foc, De-așa moarte cu necaz... De-așa moarte cu strînsori, Fără frați, fără surori. HODOȘ, P. P. 230. II. 1. (Regional) Ceea ce se adună de pe cîmp și se duce acasă, pentru a fi păstrat; recoltă. În anul acesta s-au întîmplat că omul au făcut mai multă strînsoare, decît avea în toți anii de mai nainte. SBIERA, P. 151. ♦ Bogăție, averi acumulate, bunuri. Chervane vechi, căruțe cu bucate Se duc spre munți și curg mereu din zare. Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi și sudori cumplite. IOSIF, V. 69. 2. (Învechit) Colecție. [Viena are] o altă mare zidire unde au strînsoare de mulțime și feliurimi de monede antici, foarte vechi, și alte asemenea de mult preț. GOLESCU, Î. 50. Vrednic de pedeapsă este cel ce va fi venit în Viena și nu va fi văzut acea mare zidire întru care este strînsoare de arme. id. ib. 47.

strînsoáre f., pl. orĭ. Acțiunea de a strînge. Îmbrățișare puternică. Constrîngere, silă violentă: numaĭ de datorniciĭ Turcĭ mare strînsoare și silă era (Cost. 1, 291), a face cuĭva strînsoare. Tăĭeturĭ, colică. Recoltă strînsă. L. V. Reuniune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strânsoare s. f., g.-d. art. strânsorii; pl. strânsori

strânsoare s. f., g.-d. art. strânsorii; pl. strânsori

strânsoare s. f., g.-d. art. strânsorii; pl. strânsori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRÂNSOARE s. v. agoniseală, agonisire, agonisită, asuprire, calvar, canon, caznă, chin, colică, constrângere, contractare, contracție, convulsie, crampă, dificultate, dispoziție, durere, economie, exploatare, forță, hotărâre, impas, îmbrățișare, îmbrățișat, împilare, încleștare, încurcătură, îngustime, înlănțuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, ordin, patimă, pedeapsă, persecutare, persecuție, poruncă, prigoană, prigonire, recoltă, rod, sancțiune, schingiuire, schingiuit, silă, silnicie, spasm, strângere, strâns, suferință, supliciu, tetanie, tortură, urgisire, violență, zgârcire.

STRÎNSOARE s. apăsare, greutate, presare, presiune, (rar) strînsură. (Simțea o ușoară ~.)

strînsoare s. v. AGONISEALĂ. AGONISIRE. AGONISITĂ. ASUPRIRE. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. COLICĂ. CONSTRÎNGERE. CONTRACTARE. CONTRACȚIE. CONVULSIE. CRAMPĂ. DIFICULTATE. DISPOZIȚIE. DURERE. ECONOMIE. EXPLOATARE. FORȚĂ. HOTĂRÎRE. IMPAS. ÎMBRĂȚIȘARE. ÎMBRĂȚIȘAT. ÎMPILARE. ÎNCLEȘTARE. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNGUSTIME. ÎNLĂNȚUIRE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. ORDIN. PATIMĂ. PEDEAPSĂ. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PORUNCĂ. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. RECOLTĂ. ROD. SANCȚIUNE. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SILĂ. SILNICIE. SPASM. STRÎNGERE. STRÎNS. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TETANIE. TORTURĂ. URGISIRE. VIOLENȚĂ. ZGÎRCIRE.

Intrare: strânsoare
strânsoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strânsoare
  • strânsoarea
plural
  • strânsori
  • strânsorile
genitiv-dativ singular
  • strânsori
  • strânsorii
plural
  • strânsori
  • strânsorilor
vocativ singular
plural
strânsorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
strinsoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strânsoare, strânsorisubstantiv feminin

  • 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își făcuseră țigări. Pentru cei care aveau mîinile prea umflate de strînsoarea frînghiilor, cînd fuseseră aduși, sau degetele zdrobite în bătaie, răsuceau țigări ceilalți. DUMITRIU, B. F. 157. DLRLC
    • format_quote Foarte frumos, domnule bădie, zise ea în sfîrșit, desfăcîndu-și ușor mînile din strînsoarea mea și așezîndu-se pe un scaun. HOGAȘ, M. N. 21. DLRLC
    • format_quote Se trîntește pe brînci în pat, își reazimă inima, în care simte o strînsoare nedefinită, pe mîna dreaptă, și pe cea stîngă fruntea caldă. CARAGIALE, S. 62. DLRLC
  • 2. figurat Supraveghere strictă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acu începe cu adevărat pentru o domniță viața, cînd scapă de strînsoare și intră în lume. Slobodă este după asta să facă așa cum îi place. SADOVEANU, Z. C. 332. DLRLC
    • format_quote Adeseori noaptea mă scol, ascult, și aud pași în păretele meu. Iată subt ce strînsoare trăiesc, Tisbe. NEGRUZZI, S. III 406. DLRLC
    • format_quote figurat A răilor povețe Țin duhul în strînsoare. NEGRUZZI, S. II 180. DLRLC
    • 2.1. învechit Caznă, chin, suferință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu putem scăpa din foc, De-așa moarte cu necaz... De-așa moarte cu strînsori, Fără frați, fără surori. HODOȘ, P. P. 230. DLRLC
  • 3. Faptul de a fi strâns, înghesuit. DLRLC
    sinonime: înghesuială
    • format_quote Din strînsoarea podurilor de peste gîrlă, lumea se revarsă spre biserica Domnița Bălașa. CAMIL PETRESCU, O. II 254. DLRLC
  • 4. Loc îngust, strâmt; calitatea, caracterul unui loc îngust, strâmt. DEX '09 DEX '98
    sinonime: îngustime
  • 5. popular Ceea ce se adună de pe câmp și se duce acasă, pentru a fi păstrat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: recoltă
    • format_quote În anul acesta s-au întîmplat că omul au făcut mai multă strînsoare, decît avea în toți anii de mai nainte. SBIERA, P. 151. DLRLC
    • 5.1. Averi acumulate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Chervane vechi, căruțe cu bucate Se duc spre munți și curg mereu din zare. Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul Atîtor lacrimi și sudori cumplite. IOSIF, V. 69. DLRLC
  • 6. învechit Colecție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colecție
    • format_quote [Viena are] o altă mare zidire unde au strînsoare de mulțime și feliurimi de monede antici, foarte vechi, și alte asemenea de mult preț. GOLESCU, Î. 50. DLRLC
    • format_quote Vrednic de pedeapsă este cel ce va fi venit în Viena și nu va fi văzut acea mare zidire întru care este strînsoare de arme. GOLESCU, Î. 47. DLRLC
etimologie:
  • Strâns + sufix -oare. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.