2 definiții pentru strâmtorea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strâmtorel, ~ea, a [At: FOLC. OLT. – MUNT. III, 605 / Pl: ~ei, ~ele / E: strâmt + -orel] 1-2 (Pop; șhp) Strâmticel (5-6).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strâmtorel, -ea, -ică, adj. (pop.) strâmticel.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: strâmtorea
strâmtorea substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
strâmtorică substantiv feminin
| substantiv feminin (F39) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||