14 definiții pentru stolă (s.f.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STOLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Orar1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul oficierii serviciului religios. – Din it., fr., lat. stola.
stolă1 sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 217 / Pl: ~le / E: lat stola] 1 Veșmânt bisericesc în formă de fâșie, pe care îl poartă pe după gât preoții catolici în timpul oficierii diferitelor slujbe Vz patrafir. 2 (Înv) Venit obținut de preot de la serviciul altarului. 3 (Îvr) Rantie (1). 4 (În Ant) Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane peste tunică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stolă2 sf [At: MOLDOVAN, Ț. N. 180 / Pl: ~le / E: nct] (Îvr) Strat1 (26).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOLĂ, stole, s. f. 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. 2. Un fel de orar1 pe care îl poartă preoții catolici în timpul slujbei religioase. – Din it., fr., lat. stola.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOLĂ, stole, s. f. Ornament bisericesc în formă de fîșie lungă, pe care îl poartă pe după gît preoții catolici cînd slujesc și ale cărui capete atîrnă de ambele părți ale pieptului. V. orar2. Oameni... care nu au nici țimară, nici stolă. NEGRUZZI, S. III 405.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOLĂ s.f. 1. Rochie largă, căzînd în falduri și încinsă cu două brîuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. Ornament de forma unei fîșii lungi, purtat pe după gît de preoții catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOLĂ1 s. f. 1. rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. (< it., fr., lat. stola)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STOLĂ ~e f. 1) Rochie largă și lungă până la pământ, încinsă cu două cordoane, purtată de matroanele romane. 2) Fâșie lungă și îngustă, ornamentată, purtată pe după gât de preoții catolici în timpul slujbei. /<lat. stola
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STOLĂ s. f. (Trans. SV) Un fel de orar pe care preoții catolici îl poartă în timpul slujbelor religioase. întîi dreapta căsătoriților să leagă cu stola, a doua pun inelul unul altuia în al patrulea deaget, a treia-ș spun voia unul altuia. PP, 105r. Etimologie: lat. stola.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stolă s. f., g.-d. art. stolei; pl. stole
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stolă s. f., g.-d. art. stolei; pl. stole
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stolă s. f., g.-d. art. stolei; pl. stole
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
stolă (-le), s. f. – 1. Un anumit fel de rochie purtată de matroanele romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
stolă, stole, s.f. (înv.) strat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stolă, stolesubstantiv feminin
- 1. Rochie largă și lungă până în pământ, care se strângea pe corp cu două cordoane, unul pe sub sâni, altul deasupra șoldurilor, purtată de matroanele romane. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Orar pe care îl poartă preoții catolici în timpul oficierii serviciului religios. DEX '09 DLRLC DN
- Oameni... care nu au nici țimară, nici stolă. NEGRUZZI, S. III 405. DLRLC
-
etimologie:
- stola DEX '09 DEX '98 DN