14 definiții pentru stoic (adj.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STOIC, -Ă, stoici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține stoicismului (1), privitor la stoicism. 2. Ferm, curajos, neclintit (în fața vicisitudinilor vieții). II. S. m. și f. 1. Adept al stoicismului (1). 2. Om ferm, curajos, neclintit, plin de tărie sufletească (în fața vicisitudinilor vieții). – Din fr. stoïque, lat. stoicus.
stoic, ~ă [At: CORESI, L. 81/12 / P: sto-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv стоикь, lat stoicus, fr stoïque] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la stoicism (1) Si: (înv) stoician (1-2), stoicos Vz stoicesc (1). 3 a Care ține de stoicism (1). 4-5 smf, a (Persoană) care predică stoicismul (2). 6 av În mod stoic (5). 7 a (D. caracterul, însușirile, atitudinile, manifestările etc. oamenilor) Care denotă stoicism (2) Si: stoicesc (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOIC, -Ă, stoici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține stoicismului (1), privitor la stoicism. 2. Ferm, curajos, neclintit (în fața vicisitudinilor vieții). II. S. m. și f. 1. Adept al stoicismului (1). 2. Om ferm, curajos, neclintit, plin de tărie sufletească (în fața vicisitudinilor vieții). [Pr.: -sto-ic] – Din fr. stoïque, lat. stoicus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
STOIC2, -Ă, stoici, -e, adj. 1. Care aparține stoicismului (1). 2. Ferm, curajos, neclintit. Cu toată această stoică liniște, inima se moaie. RUSSO, S. 25. ◊ (Adverbial) Le suport însă toate senin, stoic, olimpic. C. PETRESCU, A. R. 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOIC, -Ă adj. 1. Care ține de stoicism, care se referă la doctrina stoicilor. 2. Ferm, neclintit. // s.m. și f. 1. Adept al stoicismului. 2. Om ferm, cu multă tărie sufletească. [Pron. sto-ic. / cf. fr. stoïque, lat. stoicus, gr. stoa – portic unde se adunau stoicii pentru discuțiile lor filozofice].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STOIC, -Ă I. adj. 1. referitor la stoicism. ♦ școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Zenon în sec. IV a. Chr. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă. 2. ferm, neclintit. II. s. m. f. 1. adept al stoicismului. 2. om cu multă tărie sufletească. (< fr. stoïque, lat. stoicus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STOIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de stoicism; propriu stoicismului. 2) fig. Care suportă cu tărie vicisitudinile vieții; dotat cu tărie sufletească. [Sil. sto-ic] /<lat. stoicus, fr. stoïque
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stoic a. 1. ce ține de stoicism: doctrina stoică; 2. Care are nesimțirea și tăria sufletească a filozofilor stoici; ║ m. 1. cel ce practică stoicismul; 2. fig. om ferm, sever și neclintit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stóic, -ă adj. (vgr. stoikós). Relativ la stoicizm: doctrina stoică. Fig. Plin de tărie sufletească în nenorocire: caracter stoic. S. m. Adept al stoicizmuluĭ. Fig. Om plin de tărie sufletească în nenorocire. Adv. Cu stoicizm: a răspunde stoic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stoic adj. m., s. m., pl. stoici; adj. f., s. f. stoică, pl. stoice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stoic adj. m., s. m., pl. stoici; adj. f., s. f. stoică, pl. stoice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stoic adj. m., s. m., pl. stoici; f. sg. stoică, pl. stoice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STOIC adj., s. 1. adj. (înv.) stoicesc. (Filozofii ~.) 2. s. (înv.) stoician. (Un mare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STOIC adj., s. 1. adj. (înv.) stoicesc. (Filozofii ~.) 2. s. (înv.) stoician. (Un mare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
stoic, stoicăadjectiv
- sinonime: stoicesc
- 1.1. Școală stoică = școală filozofică întemeiată de Zenon în secolul IV a. Chr. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă. MDN '00
-
- 2. Ferm, curajos, neclintit (în fața vicisitudinilor vieții). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cu toată această stoică liniște, inima se moaie. RUSSO, S. 25. DLRLC
- Le suport însă toate senin, stoic, olimpic. C. PETRESCU, A. R. 30. DLRLC
-
etimologie:
- stoïque DEX '09 DEX '98 DN
- stoicus DEX '09 DEX '98 DN