14 definiții pentru stoic (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STOIC, -Ă, stoici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține stoicismului (1), privitor la stoicism. 2. Ferm, curajos, neclintit (în fața vicisitudinilor vieții). II. S. m. și f. 1. Adept al stoicismului (1). 2. Om ferm, curajos, neclintit, plin de tărie sufletească (în fața vicisitudinilor vieții). – Din fr. stoïque, lat. stoicus.

stoic, ~ă [At: CORESI, L. 81/12 / P: sto-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv стоикь, lat stoicus, fr stoïque] 1-2 smf, a (Persoană) care a aderat la stoicism (1) Si: (înv) stoician (1-2), stoicos Vz stoicesc (1). 3 a Care ține de stoicism (1). 4-5 smf, a (Persoană) care predică stoicismul (2). 6 av În mod stoic (5). 7 a (D. caracterul, însușirile, atitudinile, manifestările etc. oamenilor) Care denotă stoicism (2) Si: stoicesc (2).

STOIC, -Ă, stoici, -ce, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține stoicismului (1), privitor la stoicism. 2. Ferm, curajos, neclintit (în fața vicisitudinilor vieții). II. S. m. și f. 1. Adept al stoicismului (1). 2. Om ferm, curajos, neclintit, plin de tărie sufletească (în fața vicisitudinilor vieții). [Pr.: -sto-ic] – Din fr. stoïque, lat. stoicus.

STOIC2, -Ă, stoici, -e, adj. 1. Care aparține stoicismului (1). 2. Ferm, curajos, neclintit. Cu toată această stoică liniște, inima se moaie. RUSSO, S. 25. ◊ (Adverbial) Le suport însă toate senin, stoic, olimpic. C. PETRESCU, A. R. 30.

STOIC, -Ă adj. 1. Care ține de stoicism, care se referă la doctrina stoicilor. 2. Ferm, neclintit. // s.m. și f. 1. Adept al stoicismului. 2. Om ferm, cu multă tărie sufletească. [Pron. sto-ic. / cf. fr. stoïque, lat. stoicus, gr. stoa – portic unde se adunau stoicii pentru discuțiile lor filozofice].

STOIC, -Ă I. adj. 1. referitor la stoicism. ♦ școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Zenon în sec. IV a. Chr. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă. 2. ferm, neclintit. II. s. m. f. 1. adept al stoicismului. 2. om cu multă tărie sufletească. (< fr. stoïque, lat. stoicus)

STOIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de stoicism; propriu stoicismului. 2) fig. Care suportă cu tărie vicisitudinile vieții; dotat cu tărie sufletească. [Sil. sto-ic] /<lat. stoicus, fr. stoïque

stoic a. 1. ce ține de stoicism: doctrina stoică; 2. Care are nesimțirea și tăria sufletească a filozofilor stoici; ║ m. 1. cel ce practică stoicismul; 2. fig. om ferm, sever și neclintit.

*stóic, -ă adj. (vgr. stoikós). Relativ la stoicizm: doctrina stoică. Fig. Plin de tărie sufletească în nenorocire: caracter stoic. S. m. Adept al stoicizmuluĭ. Fig. Om plin de tărie sufletească în nenorocire. Adv. Cu stoicizm: a răspunde stoic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stoic adj. m., s. m., pl. stoici; adj. f., s. f. stoică, pl. stoice

stoic adj. m., s. m., pl. stoici; adj. f., s. f. stoică, pl. stoice

stoic adj. m., s. m., pl. stoici; f. sg. stoică, pl. stoice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STOIC adj., s. 1. adj. (înv.) stoicesc. (Filozofii ~.) 2. s. (înv.) stoician. (Un mare ~.)

STOIC adj., s. 1. adj. (înv.) stoicesc. (Filozofii ~.) 2. s. (înv.) stoician. (Un mare ~.)

Intrare: stoic (adj.)
stoic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stoic
  • stoicul
  • stoicu‑
  • stoică
  • stoica
plural
  • stoici
  • stoicii
  • stoice
  • stoicele
genitiv-dativ singular
  • stoic
  • stoicului
  • stoice
  • stoicei
plural
  • stoici
  • stoicilor
  • stoice
  • stoicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stoic, stoicăadjectiv

  • 1. Care aparține stoicismului, privitor la stoicism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: stoicesc
    • 1.1. Școală stoică = școală filozofică întemeiată de Zenon în secolul IV a. Chr. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă. MDN '00
  • 2. Ferm, curajos, neclintit (în fața vicisitudinilor vieții). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu toată această stoică liniște, inima se moaie. RUSSO, S. 25. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Le suport însă toate senin, stoic, olimpic. C. PETRESCU, A. R. 30. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.