14 definiții pentru stăvili

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă.

stăvili vt [At: CR (1831), 1852/19 / V: (îrg) stavila, stav~, ~la / Pzi: ~lesc / E: stavilă] 1 A construi un stăvilar (1) pe o apă sau pe cursul ei Si: a bara (1), a zăgăzui. 2 (Pex) A face talazuri la malul unei ape Si: a îndigui, a taluza, a zăgăzui. 3 (Rar; c.i. drumuri) A bara (1). 4 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A întrerupe (brusc) Si: a opri. 5 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A face să înceteze sau să se atenueze Si: a înfrâna, a pune frâu, a pune stavilă, a zăgăzui V calma, potoli, tempera. 6 (Fig; c.i. acțiuni, procese fizice sau psihice, fenomene din natură etc. aflate în desfășurare) A împiedica, neîngăduind să se producă, să evolueze etc. într-un anume fel Si: a opri.

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stavilă cursului unei ape; a zăgăzui. Dacă ploua, Bujor își aducea aminte de iazul de la țarina Bouarului și se întreba dacă este stăvilit ori nu. SLAVICI, N. I 53. 2. Fig. A opri, a împiedica, a face să înceteze (ceva). Străduindu-se să-și stăvilească enervarea, explică... GALAN, B. I 8. Află furtuna ce îl amenința și începu a se pregăti în grabă a o stăvili cu toată puterea ambelor țări ce stăpînea. BĂLCESCU, O. II 278.

A STĂVILÍ ~ésc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unei stavile; a pune un baraj; a zăgăzui; a îndigui; a bara. 2) fig. (acțiuni, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste; a frâna. /Din stăvilă

stăvilì v. 1. a pune o stavilă; 2. fig. a opri în loc: să se grăbească a stăvili furtuna BĂLC.

stăvilésc v. tr. (d. stavilă). Opresc printr’o stavilă: a stăvili apa, fig. relele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăvili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilesc, 3 sg. stăvilește, imperf. 1 stăvileam; conj. prez. 1 sg. să stăvilesc, 3 să stăvilească

stăvili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilesc, imperf. 3 sg. stăvilea; conj. prez. 3 să stăvilească

stăvilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilésc, imperf. 3 sg. stăvileá; conj. prez. 3 sg. și pl. stăvileáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂVILÍ vb. v. curma, întrerupe, opri.

STĂVILÍ vb. 1. v. zăgăzui. 2. v. îndigui. 3. v. tempera. 4. v. împiedica.

stăvili vb. v. CURMA. ÎNTRERUPE. OPRI.

STĂVILI vb. 1. a bara, a zăgăzui, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.) 3. a domoli, a potoli, a stăpîni, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ entuziasmul.) 4. a împiedica, a înfrîna, a opri, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.)

Intrare: stăvili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stăvili
  • stăvilire
  • stăvilit
  • stăvilitu‑
  • stăvilind
  • stăvilindu‑
singular plural
  • stăvilește
  • stăviliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stăvilesc
(să)
  • stăvilesc
  • stăvileam
  • stăvilii
  • stăvilisem
a II-a (tu)
  • stăvilești
(să)
  • stăvilești
  • stăvileai
  • stăviliși
  • stăviliseși
a III-a (el, ea)
  • stăvilește
(să)
  • stăvilească
  • stăvilea
  • stăvili
  • stăvilise
plural I (noi)
  • stăvilim
(să)
  • stăvilim
  • stăvileam
  • stăvilirăm
  • stăviliserăm
  • stăvilisem
a II-a (voi)
  • stăviliți
(să)
  • stăviliți
  • stăvileați
  • stăvilirăți
  • stăviliserăți
  • stăviliseți
a III-a (ei, ele)
  • stăvilesc
(să)
  • stăvilească
  • stăvileau
  • stăvili
  • stăviliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăvili, stăvilescverb

  • 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă ploua, Bujor își aducea aminte de iazul de la țarina Bouarului și se întreba dacă este stăvilit ori nu. SLAVICI, N. I 53. DLRLC
  • 2. figurat A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Străduindu-se să-și stăvilească enervarea, explică... GALAN, B. I 8. DLRLC
    • format_quote Află furtuna ce îl amenința și începu a se pregăti în grabă a o stăvili cu toată puterea ambelor țări ce stăpînea. BĂLCESCU, O. II 278. DLRLC
etimologie:
  • stavilă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.