8 definiții pentru stârnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STÂRNÍRE, stârniri, s. f. Acțiunea de a (se) stârni și rezultatul ei. – V. stârni.

STÂRNÍRE, stârniri, s. f. Acțiunea de a (se) stârni și rezultatul ei. – V. stârni.

stârnire sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: stârni] 1 Mișcare, deranjare din loc a prafului, a frunzelor, a pietrelor etc. (făcându-le să pornească, să plutească, să zboare etc. prin aer) Si: înălțare, răscolire, ridicare, (rar) stârneală (1). 2 Răscolire a păsărilor, a animalelor etc. din locurile (ascunse) în care se află Si: bătaie (31), (rar) stârneală (2), (înv) scornire Vz: goană, gonire, hăituială, hăituire. 3 (Rar) Asmuțire (1). 4 Declanșare bruscă (și cu putere) a vântului, a viscolului etc. Si: iscare, izbucnire, începere, (rar) scociorâre, stârneală (3). 5 (Îrg) Trezire. 6 (Rar) Declanșare (2). 7 (Pop) Scornire (4). 8 Contribuire la apariția sau la dezvoltarea unui eveniment, a unui fenomen etc. Si: cauzare (1), declanșare (2), determinare (7), dezlănțuire (2), generare (2), iscare, naștere, pricinuire, producere, provocare, trezire, (rar) prilejuire, ridicare, stârneală (8), trezit1, (înv) prilejire, scornire. Determinare a existenței unui fenomen, unei stări sufletești etc. Si: cauzare (1), declanșare (2), determinare (7), dezlănțuire (2), generare (3), iscare, naștere, pricinuire, producere, provocare, trezire, (rar) prilejuire, ridicare, stârneală (9), trezit1, (înv) prilejire. 10 (Îvp; fam) Provocare.

STÎRNÍRE, stîrniri, s. f. Acțiunea de a (se) stîrni; dezlănțuire. Nici mări să se răscolească de-a furtunelor stîrnire. CONACHI, P. 266.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stârnire s. f., g.-d. art. stârnirii; pl. stârniri

stârnire s. f., g.-d. art. stârnirii; pl. stârniri

stârníre s. f., g.-d. art. stârnírii; pl. stârníri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STÂRNÍRE s. 1. v. hăituire. 2. v. asmuțire. 3. v. instigare. 4. v. dezlănțuire. 5. v. provocare.

STÎRNIRE s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituială, hăituire, scornire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. asmuțire, ațîțare, întărîtare, provocare, (pop.) zădărîre. (~ cîinilor.) 3. ațîțare, incitare, instigare, instigație, întărîtare, provocare, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor). 4. declanșare, dezlănțuire, iscare, izbucnire, începere, pornire, producere, venire, (înv. și reg.) scornire, (înv.) prorupere, prorupție. (Înainte de ~ vijeliei.) 5. creare, determinare, pricinuire, producere, provocare. (~ unei anumite stări.)

Intrare: stârnire
stârnire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stârnire
  • stârnirea
plural
  • stârniri
  • stârnirile
genitiv-dativ singular
  • stârniri
  • stârnirii
plural
  • stârniri
  • stârnirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stârnire, stârnirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) stârni și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezlănțuire
    • format_quote Nici mări să se răscolească de-a furtunelor stîrnire. CONACHI, P. 266. DLRLC
etimologie:
  • vezi stârni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.