21 de definiții pentru stăpâni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂPÂNI, stăpânesc, vb. IV. 1. Tranz. A deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate; a poseda. 2. Tranz. A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni. 4. Intranz. A domni într-o țară, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ține pe cineva sub influența sau sub stăpânirea sa; a domina. – Din stăpân.

STĂPÂNI, stăpânesc, vb. IV. 1. Tranz. A deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate; a poseda. 2. Tranz. A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni. 4. Intranz. A domni într-o țară, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ține pe cineva sub influența sau sub stăpânirea sa; a domina. – Din stăpân.

stăpâni [At: NEAGOE, ÎNV. 12/17 / Pzi: ~nesc / E: stăpân] 1 vt (C.i. bunuri materiale) A fi în posesia a ceva Si: a avea (1), a deține (1), a poseda, (înv) a posesui. 2 vt A lua în posesie. 3 vt A fi stăpân pe … 4 vt(a) (D. persoane, grupuri de persoane, popoare etc.; c.i. țări, teritorii, orașe, colectivități etc.) A avea sub influența, sub ascultarea, sub autoritatea, sub dominația, sub guvernarea etc. sa Si: a cârmui (2), a conduce (4), a domina (1), a guverna (2), (rar) a dirigui (2). 5 vt(a) A subordona influenței sale Si: a cârmui (4), a conduce (5), a domina (1), a guverna (2), (rar) a dirigui (2). 6 vt (Asr) A ocupa. 7 vt (Asr) A captura (1). 8 vi A domni (1). 9 vt (C.i. ființe) A face inofensiv Si: a domoli (2), a domestici (5), a îmblânzi, a potoli. 10 vt A domina printr-o forță superioară, prin constrângere Si: a domoli (11), a domestici (5), a îmblânzi, a potoli. 11 vt A ține în frâu (prin metode severe) Si: a domoli (2), a domestici (5), a îmblânzi, a potoli. 12 vt (Pex) A opri, a împiedica (cu regularitate) de la comiterea unui act, a unei acțiuni nepotrivite, necontrolate, reprobabile Si: a struni, a înfrâna, a învinge. 13 vt (C.i. domenii de activitate sau de cunoaștere ori compartimente ale acestora, meserii, meșteșuguri, deprinderi, operații sau instrumente, utilaje etc.) A avea sau a dobândi cunoștințe (teoretice sau practice) temeinice pentru a putea lucra cu pricepere, cu îndemânare etc. Si: a cunoaște (1), a poseda, a ști, (arg) a gini (1). 14 vr (D.oameni) A avea controlul propriilor porniri Si: a se abține (2), a se autocontrola, a se controla (3), a se domina (2), a se inhiba, a se înfrâna, a răbda, a se reține. 15 vr A nu-și exterioriza sau a nu-și manifesta emoțiile, sentimentele stările (sufletești) etc. Si: a se abține (2), a se autocontrola, a se controla (3), a se domina (2), a se inhiba, a se înfrâna, a răbda, a se reține. 16 vr A nu executa o acțiune Si: a se abține (1), a se autocontrola, a se controla (3), a se domina (2), a se inhiba, a se înfrâna, a răbda, a se reține. 17 vr (C.i. manifestări, sentimente, stări sufletești etc.) A opune rezistență în declanșarea a ceva Si: a controla (3), a domina (2), a inhiba, a înăbuși, a înfrâna, a opri, a reține. 18 vt (C. i. manifestări, sentimente, stări sufletești etc.) A nu lăsa să izbucnească, să se manifeste Si: a controla (2), a domina (1), a inhiba, a înăbuși, a înfrâna, a opri, a reține. 19 vt (C. i. manifestări, sentimente, stări sufletești etc.) A supune autocontrolului Si: a controla (2), a domina (1), a inhiba, a înăbuși, a înfrâna, a opri, a reține. 20 vt (D. sentimente, convingeri, obiceiuri, idei etc.; c. i. oameni) A supune unei influențe, unei presiuni etc. Si: a domina (1), a poseda. 21 vt (D. sentimente, convingeri, obiceiuri, idei etc.; c. i. oameni) A urmări fără încredere Si: a domina (1), a poseda. 22 vt (D. sentimente, convingeri, obiceiuri, idei, etc.; c.i. oameni) A ține sub puterea sa Si: a domina (1), a poseda.

A STĂPÂNI ~esc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A deține în calitate de stăpân; a avea în posesie; a poseda; a deține. 2) (activități, specialități, doctrine etc.) A cunoaște bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limbă. 3) (țări, împărății) A conduce în calitate de stăpân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanență și complet; a urmări; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face să nu se manifeste; a domoli; a potoli; a înfrâna. 6) (persoane) A face să se stăpânească. 2. intranz. A se afla în fruntea unei țări; a fi domn al unei țări; a domni; a guverna. /Din stăpân

A SE STĂPÂNI mă ~esc intranz. A-și înfrâna pornirile; a se reține; a se controla; a se domina. /Din stăpân

stăpânì v. 1. a fi stăpân, a guverna: să stăpânească țara în pace; 2. a domina: patima cel stăpânea; 3. fig. a înfrâna, a se reține: nu știe să se stăpânească.

stăpânesc, ~ească a [At: (a. 1712) IORGA, S. D. VII, 113 / Pl: ~ești / E: stăpân + -esc] (Îvp) 1-6 Care aparține unui stăpân (1-2, 4-5, 10-11). 7-11 Care provine de la un stăpân (1-2, 4-5, 15-16). 12-17 De stăpân (1-2, 4-5, 10-11). 18-23 Al stăpânului (1-2, 4-5, 15-16). 24-25 Caracteristic stăpânului (27-28). 26-27 De stăpân (27-28). 28 De autoritate publică. 29-30 De stăpânire (7-8). 31-32 Al stăpânirii (7-8). 33 Al stăpânitorului. 34 (Pex) Domnesc (1). 35 Suveran.

STĂPÎNI, stăpînesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea în proprietate bunuri materiale, animale etc.; a poseda. N-a avut neamuri care să-i alunge femeia și să-i stăpînească locul. GALAN, Z. R. 90. Omul de la «Singer» a coborît mașina din trăsură, a pus-o pe mama să iscălească tot felul de hîrtii, a încasat o sută de lei și i-a spus s-o stăpînească sănătoasă. PAS, Z. I 242. ◊ Fig. Sus senin și jos verdeață! Ce cuminte-i să trăiești Cînd ți-e dat să stăpînești Numai o viață. COȘBUC, P. I 263. 2. Tranz. A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice, teoretice și practice, într-un anumit domeniu. Lucrătorul bolșevic iubește cultura, stăpînește tehnica din toate punctele de vedere și simte nevoia unei lecturi, a unui spectacol. SAHIA, U.R.S.S. 87. ◊ A stăpîni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reține de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri, a se abține (de la ceva); a avea stăpînire de sine, a se înfrîna, a se domina. Răzășii de aici se stăpînesc cu fălcile încleștate și așteaptă ceas potrivit ca să plătească dușmanului după cuviință. SADOVEANU, N. P. 23. Prietenă Elisabeta, îți înțelegem desperarea. Trebuie însă să te stăpînești. SAHIA, N. 42. Inima îi se sfîrșea. Dar îndat’ se stăpînea Și durerii nu se da. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. ♦ Tranz. (Complementul indică manifestarea reținută) A nu lăsa să izbucnească, să se manifeste. Da-abia mi-am mai stăpînit indignarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 125. Abia stăpînindu-și plînsul, îl îndepărtă puțin cu amîndouă mîinile, ca să se uite mult la el. BASSARABESCU, V. 23. [Harap-Alb] neputîndu-și stăpîni rîsul, zise cu mirare: Multe mai vede omul acesta cît trăiește. CREANGĂ, P. 240. Vizirul stăpînește mînia lui fierbinte. ALECSANDRI, P. III 346. ♦ Tranz. A opri sau a împiedica pe cineva de la ceva; a face inofensiv; a domoli, a potoli. Tovarăși, dați-mi o armă! Ofițerul și un soldat îl luară în brațe, îl stăpîniră. Îi repetau mereu: Nu se poate, tovarășe! DUMITRIU, V. L. 88. Feciorul cel mai mare al comisului... răpezind îndărăt brațul drept, încleștă pe tretin pe după gît ca într-un arc, stăpînindu-l. Nechezînd subțirel, căluțul se supuse. SADOVEANU, F. J. 66. 4. Tranz. Fig. (Despre idei, sentimente) A ține pe cineva sub influența sau sub stăpînirea sa; a domina. Îmi dau seama că este o nebunie ceea ce gîndesc acum. Că oamenii vor rîde. Însă pe mine mă stăpînesc aceste gînduri. SAHIA, N. 23. Rolla se afundă în viața plăcerilor cumpărate, în acea viață unde pasiunile stăpînesc pe om. GHEREA, ST. CR. II 321. Rău este că mă stăpînește frica. DRĂGHICI, R. 154. 5. Intranz. A cîrmui, a domni, a guverna, a conduce. Stăpînea în Moldova Bogdan Încrucișatul. SADOVEANU, O. I 247. În Ardeal stăpînea Sigismund Batori. ISPIRESCU, M. V. 9. Acolo stăpînește Un domn pe care țara întreagă îl urăște. ALECSANDRI, T. II 140. ◊ Tranz. Luminate împărate, să-ți stăpînești împărăția cu norocire! ISPIRESCU, L. 26.

stăpînésc v. intr. (d. stăpîn). Îs stăpîn: eŭ stăpînesc aicĭ. V. tr. Posed: să stăpînești sănătos casa pe care ți-aĭ făcut-o! Fig. Domin, țin în puterea mea: furia îl stăpînea, vizitiu nu maĭ putu stăpîni caiĭ. V. refl. Mă dominez, mă abțin, mă rețin, mă înfrînez: nu se maĭ putu stăpîni și începu a-l mustra.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăpâni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânesc, 3 sg. stăpânește, imperf. 1 stăpâneam; conj. prez. 1 sg. să stăpânesc, 3 să stăpânească

stăpâni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânesc, imperf. 3 sg. stăpânea; conj. prez. 3 să stăpânească

stăpâni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânesc, imperf. 3 sg. stăpânea; conj. prez. 3 sg. și pl. stăpânească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂPÂNI vb. 1. v. poseda. 2. v. domni. 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăție.) 4. v. cunoaște. 5. a cunoaște, a poseda, a ști. (~ trei limbi străine.) 6. v. controla. 7. v. subjuga. 8. v. învinge. 9. v. reține. 10. a(-și) birui, a(-și) înfrâna, a(-și) înfrânge, a(-și) învinge, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 11. v. abține. 12. v. absorbi. 13. v. calma. 14. v. tempera.

STĂPÂNI vb. v. cuceri, lua, ocupa.

STĂPÎNI vb. 1. a avea, a deține, a poseda, (înv.) a posesui. (A ~ un bun material.) 2. a cîrmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.) 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăție.) 4. a cunoaște, a pricepe, a ști, (fam.) a vedea. (~ mai multe meserii.) 5. a cunoaște, a poseda, a ști. (~ trei limbi străine.) 6. a controla, a domina. (~ spațiul aerian.) 7. a domina, a subjuga, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 8. a domina, a înfrîna, a învinge. (Și-a ~ durerea.) 9. a opri, a reține, (rar) a prididi, (fig.) a înghiți. (A-și ~ lacrimile.) 10. a(-și) birui, a(-și) înfrîna, a(-și) înfrînge, a(-și) învinge, (pop. și fam.) a(-și) struni. (Și-a ~ emoția.) 11. a se abține, a se domina, a se înfrîna, a se opri, a răbda, a se reține. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 12. a absorbi, a domina, a preocupa. (Îl ~ rezolvarea unei probleme.) 13. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 14. a domoli, a potoli, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avîntul.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVIDE ET IMPERA! (lat.) dezbină și stăpânește – Principiu de guvernare enunțat de Machiavelli, utilizat deseori pentru a defini politica Imperiului Habsburgic. Exista și la romani: „Divide ut regnes!” („dezbină ca să domnești!”).

REM TENE: VERBA SEQUENTUR (lat.) stăpânește materia; cuvintele vin de la sine – Aforism atribuit lui Cato cel Bătrân. Dezvolți cu ușurință un subiect pe care ești stăpân.

SUSTINE ET ABSTINE! (lat.) rabdă și stăpânește-te! – Versiunea latină a unei vechi maxime grecești, devenită deviza filozofului stoic Epictet. Indică două modalități ale rezistenței la rău și în general ale detașării: puterea de a îndura și aceea de a fi stăpân pe tine însuți, ferindu-te de patimile care-ți subminează libertatea morală.

Divide et impera (lat. „Împarte și stăpînește”) – Faimos adagiu roman ridicat la principiu de guvernămînt, care apare și sub forma mai puțin uzitată, dar mai explicită: divide et regnes (divide pentru a domni). Niccolo Machiavelli (vezi Machiavelism), care a studiat și a scris despre politica imperiului roman, a rezumat-o în această formulă care i-a fost pusă în seamă. Dar ea e mult mai veche și Heinrich Heine o atribuie într-o scrisoare din Paris (12 ianuarie 1842) regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în anul 359 î.e.n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între partide, între naționalități. Lenin scria: „Aceasta este tocmai o poziție… pe care absolutismul a cedat-o democratismului crescînd, pentru a-și păstra pozițiile principale, pentru a împărți și dezbina pe cei care revendicau transformări politice” (Opere, vol. 5, pag. 59-60). IST.

Sustine et abstine! (lat. „Îndură și abține-te!) – maxima filozofului stoic grec Epictet. O găsim – întrucît el n-a lăsat nici un rînd scris – în Convorbiri cu Epictet și în Encheiridion (Manualul lui Epictet), lucrări alcătuite de discipolul său Flavius Arrianius. Prin ”sustine et abstine", filozoful recomandă să îndurăm cu bărbăție vicisitudinile vieții și să ne ferim de pasiunile care ne îmbolnăvesc sufletul și ne distrug libertatea morală. De aceea maxima lui Epictet a devenit deviza stoicilor. FIL.

Intrare: stăpâni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stăpâni
  • stăpânire
  • stăpânit
  • stăpânitu‑
  • stăpânind
  • stăpânindu‑
singular plural
  • stăpânește
  • stăpâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stăpânesc
(să)
  • stăpânesc
  • stăpâneam
  • stăpânii
  • stăpânisem
a II-a (tu)
  • stăpânești
(să)
  • stăpânești
  • stăpâneai
  • stăpâniși
  • stăpâniseși
a III-a (el, ea)
  • stăpânește
(să)
  • stăpânească
  • stăpânea
  • stăpâni
  • stăpânise
plural I (noi)
  • stăpânim
(să)
  • stăpânim
  • stăpâneam
  • stăpânirăm
  • stăpâniserăm
  • stăpânisem
a II-a (voi)
  • stăpâniți
(să)
  • stăpâniți
  • stăpâneați
  • stăpânirăți
  • stăpâniserăți
  • stăpâniseți
a III-a (ei, ele)
  • stăpânesc
(să)
  • stăpânească
  • stăpâneau
  • stăpâni
  • stăpâniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăpâni, stăpânescverb

  • 1. tranzitiv A deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-a avut neamuri care să-i alunge femeia și să-i stăpînească locul. GALAN, Z. R. 90. DLRLC
    • format_quote Omul de la «Singer» a coborît mașina din trăsură, a pus-o pe mama să iscălească tot felul de hîrtii, a încasat o sută de lei și i-a spus s-o stăpînească sănătoasă. PAS, Z. I 242. DLRLC
    • format_quote figurat Sus senin și jos verdeață! Ce cuminte-i să trăiești Cînd ți-e dat să stăpînești Numai o viață. COȘBUC, P. I 263. DLRLC
  • 2. tranzitiv A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lucrătorul bolșevic iubește cultura, stăpînește tehnica din toate punctele de vedere și simte nevoia unei lecturi, a unui spectacol. SAHIA, U.R.S.S. 87. DLRLC
    • chat_bubble A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. reflexiv figurat (Despre oameni) A se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răzășii de aici se stăpînesc cu fălcile încleștate și așteaptă ceas potrivit ca să plătească dușmanului după cuviință. SADOVEANU, N. P. 23. DLRLC
    • format_quote Prietenă Elisabeta, îți înțelegem desperarea. Trebuie însă să te stăpînești. SAHIA, N. 42. DLRLC
    • format_quote Inima îi se sfîrșea. Dar îndat’ se stăpînea Și durerii nu se da. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Da-abia mi-am mai stăpînit indignarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 125. DLRLC
      • format_quote Abia stăpînindu-și plînsul, îl îndepărtă puțin cu amîndouă mîinile, ca să se uite mult la el. BASSARABESCU, V. 23. DLRLC
      • format_quote [Harap-Alb] neputîndu-și stăpîni rîsul, zise cu mirare: Multe mai vede omul acesta cît trăiește. CREANGĂ, P. 240. DLRLC
      • format_quote Vizirul stăpînește mînia lui fierbinte. ALECSANDRI, P. III 346. DLRLC
    • 3.2. tranzitiv A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tovarăși, dați-mi o armă! Ofițerul și un soldat îl luară în brațe, îl stăpîniră. Îi repetau mereu: Nu se poate, tovarășe! DUMITRIU, V. L. 88. DLRLC
      • format_quote Feciorul cel mai mare al comisului... răpezind îndărăt brațul drept, încleștă pe tretin pe după gît ca într-un arc, stăpînindu-l. Nechezînd subțirel, căluțul se supuse. SADOVEANU, F. J. 66. DLRLC
  • 4. intranzitiv A domni într-o țară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stăpînea în Moldova Bogdan Încrucișatul. SADOVEANU, O. I 247. DLRLC
    • format_quote În Ardeal stăpînea Sigismund Batori. ISPIRESCU, M. V. 9. DLRLC
    • format_quote Acolo stăpînește Un domn pe care țara întreagă îl urăște. ALECSANDRI, T. II 140. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Luminate împărate, să-ți stăpînești împărăția cu norocire! ISPIRESCU, L. 26. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ține pe cineva sub influența sau sub stăpânirea sa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domina
    • format_quote Îmi dau seama că este o nebunie ceea ce gîndesc acum. Că oamenii vor rîde. Însă pe mine mă stăpînesc aceste gînduri. SAHIA, N. 23. DLRLC
    • format_quote Rolla se afundă în viața plăcerilor cumpărate, în acea viață unde pasiunile stăpînesc pe om. GHEREA, ST. CR. II 321. DLRLC
    • format_quote Rău este că mă stăpînește frica. DRĂGHICI, R. 154. DLRLC
etimologie:
  • stăpân DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.