15 definiții pentru stăruitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂRUITOR, -OARE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui + suf. -tor.

STĂRUITOR, -OARE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pr.: -ru-i-] – Stărui + suf. -tor.

stăruitor, ~oare [At: CANTEMIR, I. I. I, 91 / Pl: ~i, ~oare / E: stărui + -tor] 1-2 a, av Care continuă să existe (mai mult decât era de așteptat sau decât se estimase) în aceeași stare, sub același aspect etc. Si: dăinuitor, durabil (3), persistent, stătător (4). 3-4 a, av Permanent. 5-6 av, a (În mod) continuu și cu forță, cu tărie, cu intensitate V puternic, mare. 7 a (D. oameni) Care rămâne ferm și constant la o idee, pe o poziție etc. Si: insistent, perseverent, persistent, tenace, (înv) stăruitor (3) Cf stărui (4). 8 a (D. oameni) Care este statornic în ceva (în ciuda rezistențelor și obstacoleleor) Si: insistent, perseverent, persistent, tenace. 9 a (D. oameni; pex) Încăpățânat. 10 a (D. însușiri, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă fermitate și constanță în idei, statornicie în ceva Si: insistent, perseverent, tenace. 11-12 av, a (Într-un mod) care denotă insistență, perseverență în acțiune Si: insistent, perseverent, tenace. 13-14 a, av Cu mari (și repetate) eforturi într-o acțiune Si: insistent, perseverent, tenace. 15 a (D. stări, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care denotă sau care necesită perseverență, eforturi mari (și repetate) Si: insistent, persistent, tenace, (îvr) stăruielnic. 16 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care presupune o cercetare temeinică, un studiu îndelungat și aprofundat V serios. 17 a (D. oameni) Care intervine pe lângă cineva, în mod repetat, cu o cerere, cu o rugăminte Si: insistent. 18 a (Rar; d. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Repetat. 19 smf (Rar) Mijlocitor.

STĂRUITOR, -OARE, stăruitori, -oare, adj. 1. Care stăruie, care insistă; insistent. (Adverbial) Culai și-a ațintit stăruitor ochii asupra femeii. SADOVEANU, N. F. 118. Eu caut în natură pretutindeni Ideile, Adînc și răbdător Deci le pîndesc prelung, stăruitor. CAMIL PETRESCU, V. 9. 2. Perseverent, neclintit, ferm, tenace. Unde-aș mai găsi un al doilea amic atît de devotat ca tine și mai ales atît de stăruitor în dovezile de amiciție. C. PETRESCU, A. R. 29. Cînd cineva va avea stăruitoare silință și răbdare, poate săvîrși toate acele lucruri ce le socotește neputincioase. DRĂGHICI, R. 87. ♦ Persistent. (Poetic) O singură stea mai lucea, stăruitoare, departe peste acoperișuri. ANGHEL, PR. 7.

STĂRUITOR1 adv. Cu stăruință. /a stărui + suf. ~tor

STĂRUITOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care stăruie, perseverează (în atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Sil. -ru-i-] /a stărui + suf. ~tor

stăruitór, -oáre adj. Care stăruĭe, insistent. Persistent: muncă stăruitoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stăruitor (desp. -ru-i-) adj. m., pl. stăruitori; f. sg. și pl. stăruitoare

stăruitor (-ru-i-) adj. m., pl. stăruitori; f. sg. și pl. stăruitoare

stăruitor adj. m. (sil. -ru-i-), pl. stăruitori; f. sg. și pl. stăruitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂRUITOR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om stăruitor în acțiunile începute.) 2. adj. v. tenace. 3. adj. v. perseverent. 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sârguincios, sârguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi stăruitoare.) 5. adv. v. insistent. 6. adj. v. încăpățânat. 7. adj. persistent. 8. adj., adv. v. serios.

STĂRUITOR adj., adv. 1. adj. insistent, perseverent, persistent, răzbătător, statornic, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acțiunile începute.) 2. adj. perseverent, răbdător, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. adj. dîrz, îndîrjit, perseverent, tenace. (Muncă ~.) 4. adj. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. adv. insistent, (înv. și reg.) tare. (O roagă ~ să...) 6. adj. ambițios, încăpățînat, îndărătnic, îndîrjit, perseverent. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea țelurilor sale.) 7. adj. persistent. (Dureri ~.) 8. adj., adv. serios, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat ~ de treabă.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS (lat.) munca stăruitoare învinge totul – Vergiliu, „Georgica”, 1, 145-146.

Labor omnia vincit improbus (lat. „Munca stăruitoare biruie toate”) Vergiliu, Georgice (I, 144-145) – text devenit un răspîndit adagiu încă din epoca romană. Marele poet povestește în versuri cum omul, de la unealta primitivă, a ajuns la feluritele meșteșuguri. Cugetarea lui Vergiliu este citată (de obicei în original) ca un îndemn la sîrguință și perseverență. A figurat ca moto și pe manuale didactice. LIT.

Intrare: stăruitor
stăruitor adjectiv
  • silabație: stă-ru-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăruitor
  • stăruitorul
  • stăruitoru‑
  • stăruitoare
  • stăruitoarea
plural
  • stăruitori
  • stăruitorii
  • stăruitoare
  • stăruitoarele
genitiv-dativ singular
  • stăruitor
  • stăruitorului
  • stăruitoare
  • stăruitoarei
plural
  • stăruitori
  • stăruitorilor
  • stăruitoare
  • stăruitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăruitor, stăruitoareadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care stăruie, care insistă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: insistent
    • format_quote Culai și-a ațintit stăruitor ochii asupra femeii. SADOVEANU, N. F. 118. DLRLC
    • format_quote Eu caut în natură pretutindeni Ideile, Adînc și răbdător Deci le pîndesc prelung, stăruitor. CAMIL PETRESCU, V. 9. DLRLC
  • 2. Ferm, neclintit, perseverent, tenace. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unde-aș mai găsi un al doilea amic atît de devotat ca tine și mai ales atît de stăruitor în dovezile de amiciție. C. PETRESCU, A. R. 29. DLRLC
    • format_quote Cînd cineva va avea stăruitoare silință și răbdare, poate săvîrși toate acele lucruri ce le socotește neputincioase. DRĂGHICI, R. 87. DLRLC
    • format_quote Persistent. DLRLC
      sinonime: persistent
    • format_quote poetic O singură stea mai lucea, stăruitoare, departe peste acoperișuri. ANGHEL, PR. 7. DLRLC
etimologie:
  • Stărui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.