stârpire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) stăr~, ster~, stir~ / Pl: ~ri / E: stârpire] 1 (Înv) Lipsă de productivitate, de fertilitate Si: (rar) stârpit¹ (1), (pop) nerodire. 2 (Reg) Sterilitate (2). 3 Smulgere din rădăcină pentru a nu mai regenera Si: dezrădăcinare (1). 4 Stârpit¹ (3). 5 Omorâre în masă (și cu sălbăticie) Si: distrugere (3), exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, prăpădire, (rar) stârpit¹ (4), (pfm) căsăpire (3), (înv) concenire (1), nimicire, snopire, (fam) lichidare. 6 Nimicire. 7 Încetare a unui flagel, a unei primejdii etc. Si: desființare (1), înlăturare, lichidare, suprimare, (2) (liv) eradicare, (rar) stârpit¹ (6). 8 Desființare (3).

stărpire sf vz stârpire

sterpire sf vz stârpire

stirpire sf vz stârpire

STÎRPIRE s. f. Acțiunea de a stîrpi și rezultatul ei. 1. Distrugere, nimicire, desființare, lichidare. 2. Omorîre, exterminare prin otravă (a animalelor vătămătoare); distrugere, extirpare (a plantelor dăunătoare). Aviația noastră a fost folosită pentru prima dată la stîrpirea buruienilor din culturile de cereale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2761.

stârpire s. f., g.-d. art. stârpirii

stârpire s. f., g.-d. art. stârpirii

stârpire s. f., g.-d. art. stârpirii

STÂRPIRE s. 1. v. masacrare. 2. v. eradicare. 3. v. lichidare.

STÂRPIRE s. v. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.

STÎRPIRE s. 1. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ întregii populații.) 2. (livr.) eradicare. (~ unei boli.) 3. desființare, lichidare, suprimare. (~ abuzurilor.)

stîrpire s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE.